Placinta cu cirese, piper si aceto balsamico di Modena

Rar ma apuca pe mine facutul de dulciuri, dar si cand se intampla, sanse sunt sa ma gandesc la combinatii mai putin obisnuite. Cum ar fi niste brownies cu sare Maldon par example (reteta e inca in teste, dar daca vrei un preview il gasesti pe Instagram), aceasta tarta cu mere si cimbru (yes, it works), sau prajiturelele cu Brie si dulceata de struguri. De data asta mi s-a intamplat o placinta cu cirese, care probabil ca ar fi ramas in anonimat daca n-ar fi continut ingredientele-cheie ‘piper’ si ‘aceto balsamico’. Iar asta s-a intamplat pentru ca: 1) iubesc ciresele, dar le gasesc atat de rar incat greu ma induplec sa le mananc altfel decat crude 2) am facut ordine in dulapurile cu condimente – doar ca sa constatat ca am nu mai putin de 9 feluri de piper (si 11 de sare, dar asta e o alta discutie) si 3) nu, n-am decat o singura sticla de aceto balsamico (come on, I’m not THAT crazy!), dar in schimb am o fixatie cu fructele si otetul balsamic.

So, without further ado, povestea incepe cu o ladita de cirese si se desfasoara cam asa: 

1. Se iau aproximativ 200 grame de cirese, se spala bine sub jet de apa rece si se zvanta intr-un prosop curat de bucatarie. Se aranjeaza frumos intr-un castron. Se mananca. Toate.

2. Se repeta pasul 1.

3. (Aaah, da! Placinta!) Pasul 3. Cu ciresele ramase se face o placinta.

Dar sa va povestesc despre ce e vorba. Pe bucati, ca asa imi place mie sa despic firul in patru. Love me or hate me for this – if you wish, dar daca n-ai chef sa citesti toata polologhia, scroll down direct la reteta si gata, ai scapat! 🙂 

– crusta – Reteta de baza porneste de la 4 ingrediente: faina, unt, apa rece ca gheata si un praf de sare. Teoretic, pentru tartele dulci ar trebui adaugat si zahar in acest aluat, insa eu am deviat putin si am inlocuit zaharul cu o combinatie de piper negru si piper alb zdrobit in mojar. Cateva consideratii despre acest tip de aluaturi: raportul de faina si unt este de aproape 1:1, cu alte cuvinte, cu cat mai mult unt cu atat mai bine. Untul trebuie sa fie foarte rece, la fel si apa. In prima etapa, untul taiat cubulete se incorporeaza in faina amestecata cu sarea. Aluatul se lucreaza cat mai putin cu putiinta, pentru a-si pastra fragezimea. Ideal ar fi sa folosesti un robot de bucatarie – functia pulse. Daca nu ai robot de bucatarie, poti folosi doua cutite sau doua furculite pentru a faramita untul, pana cand aluatul are consistenta pesmetului. Abia in acest moment se adauga treptat apa – doar atat cat sa lege aluatul. Odihna aluatului in frigider (minim 30 de minute, ideal o ora-doua) este obligatorie. 

– umplutura – Majoritatea retetelor de placinta americana cu cirese mentionau printre ingrediente si un adaos de faina sau de cele mai multe ori amidon de porumb. Eu n-am vrut sa pun faina, iar amidon de porumb n-am gasit, asa ca in final am luat o punga de amidon de cartofi (potato starch). Nu am fost foarte hotarata daca sa folosesc sau nu amidonul, asa ca in momentul in care am dat peste reteta Monicai de gem de zmeura cu seminte de chia m-am bucurat foarte foarte tare. In consecinta, in prima faza am renuntat la amidon si am urmat instructiunile Monicai. Singura mea problema a fost ca nu am avut suficiente seminte de chia, ciresele mele au lasat foarte multa zeama, iar ca sa ajung la consistenta de care aveam nevoie ar fi trebuit sa sacrific textura si sa prelungesc prea mult timpul de fierbere. In concluzie, am fost in final nevoita sa adaug o lingurita de amidon. Data viitoare ma gandesc sa las ciresele intregi (acum le-am taiat in jumatate pentru ca erau foarte mari si altfel nu aveam cum sa le scot samburii) si sa dublez cantitatea de seminte de chia. Pentru conformitate, am sa redau reteta exact asa cum am facut-o eu, insa daca doresti sa elimini amidonul, recomandarea mea e sa dublezi cantitatea de seminte de chia (mai exact 4, chiar 5 linugri – in loc de 2, cat am pus eu). Otetul balsamic probabil ca n-o sa-l gasesti in retetele americane traditionale, dar eu insist asupra lui, pentru ca da o nota distincta si se potriveste bine cu piperul din crusta. In plus, eu am mai adugat si cateva cuisoare care au venit cu aroma lor spicy si usor dulceaga sa completeze intregul tablou. Daca nu gasesti cirese (sau visine) poti folosi la fel de bine mure, zmeura, afine, caise, piersici sau prune. 

Ce imi place cel mai mult la aceasta tarta cu cirese? Faptul ca este foarte spicy (cuisoarele impreuna cu piperul au avut grija de asta) dar si senzatia de indulgenta pe care i-o da adaosul de otet balsamic. Ce as schimba data viitoare? Neaparat partea cu semintele de chia, si parca-parca m-ar bate gandul sa inlocuiesc cuisoarele cu piper Szechuan.

 Enjoy! 🙂