Omleta Japoneza (Tamagoyaki)

Ti s-a intamplat vreodata sa vezi vreun fel de mancare undeva (pe internet sau in real life) si sa vrei sa il faci atunci, pe loc, no matter what? Eu patesc din astea destul de des. Insa din fericire pentru silueta mea (care si asa e suferinda) nu intotdeauna am timp – sau ingrediente la indemana. Dar oua am. Intotdeauna. Si timp pentru o omleta imi fac. No mater what. Asa ca saptamana trecuta s-a intamplat aceasta omleta japoneza. Tamagoyaki – pe numele ei adevarat. Sau omleta rulata in straturi – cum imi place mie sa-i spun.

Tamagoyaki: omleta japoneza rulata in straturi

In varianta originala, aceasta omleta japoneza este destul de complicata, in sensul ca tehnica de preparare este complet diferita fata de omletele europene. Apoi lista de ingrediente include mirin, sos de soia si zahar (?). In plus, ca sa o faci ‘ca la carte’ iti trebuie o tigaie speciala in forma dreptunghiulara. Ah – si vreo jumatate de ora de urmarit video-uri pe YouTube, ca sa pricepi cum sta treaba cu straturile. Truth to be told, sos de soia (si zahar) as fi gasit prin casa, dar mirin – si tigaie dreptunghiulara NU! Cu toate astea nu m-am descurajat, ci din contra, m-am ambitionat si mai tare. Asa ca m-am inarmat cu oua si cu o tigaie antiaderenta si m-am apucat de treaba. Ceea ce se vede in poze este a doua incercare. Prima a fost sensibil mai incosistenta – plus ca eram lesinata de foame si de pofta, asa ca n-am apucat sa-i fac nici macar o poza.

Omleta japoneza (Tamagoyaki) – observatii

Ouale: ai nevoie de minim 4 oua (pentru o tigaie de marime medie). Este foarte important sa bati ouale usor, cu un tel, pana cand albusurile si galbenusurile se omogenizeaza. Un alt pas important este strecurarea oualor batute. Prin strecurare se intampla doua lucruri. in primul rand ne asiguram ca nu sunt cocoloase. Iar in al doilea rand, scapam de spuma si bulele de aer formate in timpul mixarii. Aceasta omleta trebuie sa fie plata, ca o clatita mai groasa.

Tigaia: neaparat ai nevoie de o tigaie buna, cu strat antiaderent (ideal teflon). In principiu ar merge si o tigaie de fonta, dar ar trebui ca aceasta sa fie perfect asezonata.

Grasimea: in mod normal as fi folosit unt, dar avand in vedere complexitatea si durata gatirii, este recomandat sa se foloseasca ulei vegetal. Mai mult decat atat, o omleta ca la carte trebuie sa fie impecabila, fara urme de caramelizare, deci fara ‘pete’ maronii. Daca as fi folosit unt in aceasta reteta, ar fi fost aproape imposibil sa controlez acest aspect. Deci: ulei de floarea soarelui sau alt ulei vegetal, nu unt.

Variatiuni: asa cu mentionam si in partea introductiva, in varianta originala, reteta include ingrediente precum: zahar, sos de soia si mirin. Nu am incercat aceasta varianta, asa ca nu pot sa ma pronunt. Dar probabil ca ar merita cel putin o incercare.

In other news: pentru ca stiu ca multi dintre voi va petreceti timpul pe Instagram, m-am hotarat sa deschid o pagina de Instagram si in limba romana. Asadar, te astept si pe Instagram, pe pagina @mentasirozmarin. Pasii retetei si cateva explicatii in plus sunt salvate in highlights.

Also, incepand cu luna Noiembrie a anului trecut, am inceput sa trimit prin email un newsletter ocazional, care contine noutati despre lumea culinara, restaurante, tendinte din gastronomia moderna si mici crampeie din viata mea la Londra. Te poti abona utilizand acest link. O sa fie interesant, iti promit 🙂

Iar daca ti-am facut pofta de o omleta dar nu ai (curaj) timp de experimente, poti incerca omleta cu sparanghel si ceapa verde – e o varianta mai simpla, dar cel putin la fel de delicioasa.