Toscana: Explorari Culinare

Explorari culinare in Toscana

Toscana pentru pasionati de gastronomie si experiente culinare autentice

Toscana – o vacanta (foarte) foodie

Anul trecut pe vremea asta ma intorceam dintr-o (foarte) foodie vacanta in Toscana. A fost o vacanta de aproape o saptamana, in care impreuna cu Monica @foodiefamily, Nicolle @bistromargot si Madalin @wineadnknives ne-am propus sa iesim de pe ruta turistica si sa exploram Toscana asa cum ne place noua: mancand si degustand vinuri. Ghid extrem de cunoscator si indrumator de nadejde pe toata durata excursiei ne-a fost Ioana @vacantaintoscana, care ne-a organizat un tur ‘off the beaten track’, in adevaratul spirit al ideii de a fi oaspete, nu turist.

Turul organizat de Ioana a inclus visite la pensiuni agro-turistice, cursuri de gatit, degustari de Chianti, dar si intalniri memorabile cu mici producatori de ulei de masline, proprietari de pensiuni si in general oameni pasionati de natura si roadele ei. Am vizitat piete, restaurante de familie, locande traditionale, vile impunatoare si fabulosul Castello del Trebbio localizat in una din cele 7 sub-regiuni producatoare de Chianti. Am petrecut mai bine de jumatate de zi intr-un “frantoio”, unde am avut ocazia sa vedem cum se produce uleiul de masline – un proces extrem de elaborat, care necesita multa munca, un pic de fler si cunostinte temeinice in ceea ce priveste obtinerea unui ulei de inalta calitate. Am cunoscut oameni cu adevarat pasionati de munca lor, de produsele lor si de natura care pentru ei nu este doar o sursa de venit, ci mai degraba un stil de viata.

Toscana – despre natura si timpul ei

In locurile prin care am umblat in Toscana, viata se intampla in jurul naturii. Si are un ritm al ei: ritmul naturii. Ceea ce pentru mine (venita dintr-un oras imens, in care natura a fost inlocuita de asfalt, beton si sticla), a insemnat ‘foarte incet’. Nimic nu se intampla instant. Timpul pare ca sta in loc. Natura te invata sa astepti, sa ai rabdare. Sa stii exact cand sa culegi maslinele, astfel incat sa obtii o recolta buna si un ulei de calitate. Sa organizezi culesul strugurilor in functie de vremea de afara, sa intelegi semnele naturii, ca sa stii cand e momentul potrivit. N-ai nevoie nici de vreun planner sofisticat, nici de aplicatii pe telefonul mobil. Ai nevoie de rabdare, de spirit de observatie, de intuitie si de ani de zile in care sa fii acolo: in mijlocul naturii. Natura are nevoie de timp. Iar noi toti avem nevoie de natura.

Toscana – despre ingrediente si locul lor

Am facut la un moment dat o fotografie care mi-a ramas in minte si la care ma tot gandesc inca de atunci. Este o fotografie cu un fenicul. Proaspat cules din gradina unei pensiuni, undeva pe un deal in inima Toscanei. L-am degustat atunci pe loc, crud, asezonat doar cu sare si cu ulei de masline. A fost cel mai bun fenicul pe care l-am mancat vreodata. Dar mai mult decat atat, a fost momentul meu de inspiratie. Moment in care am realizat ca de multe ori caut sa compun preparate complexe, cu diverse ingretiente, cu diverse arome, si uneori uit sa fiu atenta la ceea ce e important: la fiecare ingredient in parte. La ceea ce il face special si felul in care as putea eu sa il prepar, in asa fel incat sa ii pastrez cat mai mult din savoare. Gatitul poate fi intr-adevar complicat, sofisticat, stiintific si foarte elaborat. Dar gatitul de toate zilele – mancarea pe care o punem in fiecare zi pe masa este de cele mai multe ori mai simpla decat ne imaginam. Uneori doar 2-3 ingrediente pot face cat un festin. Iar italienii stiu asta – si stiu cum sa puna in valoare chiar si cele mai simple ingrediente. Dar sunt sigura ca stim si noi, de la bunicii si parintii nostri. Doar ca uneori ne pierdem in modernisme, in forme fara fond gust, in style over substance.  

Toscana – despre oameni si locurile lor

Mai departe, la Villa Il Paradisino (un adevarat paradis – numele chiar ii face cinste), gazdele ne-au organizat un curs de gatit. Am inceput cu o plimbare prin gradina, unde am cules impreuna ierburi aromatice si legume pe care le-am folosit apoi in bucatarie. Mi-am amintit instant de vremea cand eram copil si ne trimitea bunica in gradina sa culegem rosii, ceapa si castraveti, ca sa ne faca din ele o salata de vara. Nu erau perfecte – asa cum sunt cele pe care le gasesc azi prin supermarket. Erau pline de pamant si aveau forme dintre cele mai ciudate (desi… oare nu cumva ciudate sunt de fapt formele astea noi, perfecte, de acum? – doar un gand). Dar Doamne, cat erau de gustoase! Gustoase au fost si orechiettele cu sos de ardei copt pe care le-am pregatit impreuna cu gazdele de la Villa Il Paradisino. Atat de gustoase incat Monica le-a preparat din nou, imediat ce s-a intors acasa. Iar secretul gustului e unul singur: ingrediente putine, de sezon, gatite cu grija si cu respect pentru aroma lor. 

Mi-as fi dorit sa raman la Villa Il Paradisino macar inca o saptamana. Sa ma trezesc dimineata si sa ma plimb prin gradina imensa, sau printre vii. Sa povestesc cu gazdele despre istorie, despre arta si traditii Toscane transmise din generatie in generatie.

La fel cum mi-ar fi placut sa imi petrec o zi intreaga in Pistoia, sa imi petrec jumatate de zi la piata, iar celalata jumatate de zi intr-o bucatarie in care sa gatesc cu toate minunatiile pe care cineva le poate gasi in piata aceea. Am facut 100 de poze atunci, la piata. As vrea sa mi le printez pe toate si sa le inramez. Apoi sa le etalez pe toate intr-o expozitie. Sau la mine in bucatarie (desigur, asta cand o sa am eu vreodata o bucatarie cu mai mult de un perete – ca acum nu e cazul).

Despre vinurile Chianti de la Castel dell Trebbio (si despre cutitele fabuloase de la Colteleria Saladini  – cutite pe care le tot vedeti prin pozele mele pe Instagram) il las pe Madalin sa va povesteasca – el este expertul aici 🙂

Eu raman cu gandul la uleiul de masline verde ca iarba proaspat culeasa, la pietele cu tarabe de pus in rama, la feniculul urias si rosiile carnoase, la dealurile cu maslini si la camerele cu vedere la paradis.