Mic Dejun Englezesc

Traditionalul mic dejun englezesc: yes, please sau no, thank you? 

dimineti cu aroma de... ceva prajit

Mic dejun englezesc – no, thank you!

Iata ca s-au facut 7 ani de cand locuiesc in Londra, iar abia in vara asta mi-am luat inima in dinti si am gatit un mic dejun englezesc ‘ca la carte’. Multa vreme am sustinut sus si tare ca un astfel de mic dejun este nimic altceva decat pur colesteror pe paine. Si intr-un fel chiar este: o adunatura de chestii prajite, servite cu paine. Desigur si painea tot prajita. Un mic dejun englezesc clasic (full English – cum e denumit aici) contine urmatoarele: oua, carnati, bacon, rosii, ciuperci, paine si cartofi – toate prajite, plus fasole boabe fierte in sos de rosii. Probabil daca as face un calcul al caloriilor dintr-o portie de mic dejun englezesc as ajunge bine peste 500 – asta daca il gatesti acasa, si esti un pic atent. Caci daca te nimeresti in vreun restaurant, sanse sunt ca totalul sa fie undeva aproape de 1000. De grasimi nici nu mai are rost sa vorbesc.

Dar hai sa fim seriosi. Cati dintre voi n-ati mancat vreodata cate o bomba din asta – romaneasca, sau de oricare alt fel? Cartofi prajiti, oua prajite, muraturi si carnati – sau ce s-a mai gasit prin frigider. Suna cunoscut? La mine sigur da! Ce-i drept, se intampla destul de rar. Dar se intampla. Ah si cat de bine e!    

Mic dejun englezesc – yes, please!

Pe vremuri micul dejun englezesc era masa principala a celor din clasa muncitoare, iar rolul lui era acela de a furniza energia necesara pentru o zi de lucru lunga si grea. In vremurile noastre lucrurile sunt putin mai nuantate. Am facut zilele trecute un scurt sondaj de opinie printre prietenii mei londonezi. Si am aflat cu aceasta ocazie ca lumea rareori mai gateste acasa un ‘full English’ si ca majoritatea il considera fie un rasfat ocazional (de obicei de weekend), fie  ‘the perfect hangover cure’. Eu l-am tratat ca pe un rasfat. Si mi-am dedicat o jumatate de dimineata (si toate tigaile din casa) pentru acest proiect. L-am facut ‘my way’ – adica cu scrambled eggs in loc de oua prajite. Si fara cartofi – pentru ca am uitat de ei. Verdictul: I loved it! A fost mult si bun, si comforting si da, un rasfat de duminica. Ce-i drept, n-am mai mancat nimic altceva in acea zi. Dar partea buna este ca am consumat o mare parte din calorii spaland tigai. Ar putea fi acest mic dejun englezesc o cura pentru mahmureala? Oh yesss! Dar sa il gateasca altcineva 🙂

Tu de care parte a baricadei te afli? Yes, please sau no, thank you?