Book review: Jay Rayner – "A greedy man in a hungry world"
“…sau de ce aproape tot ceea ce stiai despre mancare este gresit!”
Prin cuvintele de mai sus isi descrie Jay Rayner cea mai recenta carte pe care am avut bucuria si onoarea sa o primesc semnata chiar de el, in cadrul unui workshop organizat de catre trustul britanic de presa “The Guardian”. Tema workshop-ului a fost “Choosing your words – the craft of good writing”, iar Jay Rayner a facut in cadrul acestui eveniment o adevarata demonstratie de jurnalism.
Pe Jay Rayner l-am vazut pentru prima data in juriul emisiunilor Masterchef UK – unde participa in calitate de food critic si mi-a placut abordarea sa onesta in evaluarea preparatelor propuse de candidati. Ulterior am inceput sa ii citesc articolele publicate in The Guardian si The Observer si m-am indragostit definitiv de review-urile sale de restaurante. Il apreciez pentru stilul in care scrie si pentru modalitatea in care abordeaza restaurantele. Trust me, nu ii scapa nimic acestui om: de la fetele de masa, la muzica de fundal, la felul in care este prezentata mancarea in farfurie si la meniul restaurantului per ansamblu si pana la comportamentul ospatarilor intr-un restaurant – toate aspectele sunt prezentate cu obiectivitate si cu un umor fin, subtil, tipic englezesc.
Cine este Jay Rayner si ce il recomanda pe el sa scrie o astfel de carte? Jay Raner este un “greedy bastard”, daca ar fi sa il descriu prin propriile sale cuvinte, insa mai mult decat atat, a fost desemnat “Young Journalist of the Year” (1992), “Critic of the Year” (2006) si “Restaurant Critic of the Year” (2001). A scris pentru publicatii inportante, precum GQ, Esquire sau Cosmopolitan, iar in prezent este gazda emisiunii “Kitchen Cabinet” la Radio BBC 4, face parte din juriul emisiunii Masterchef UK, este resident food expert la “The One Show”, a publicat pana in prezent sapte carti (fiction si non-fiction), scrie critici de restaurante pentru The Observer si diverse alte articole pentru The Guardian (marea majoritate food-related).
“A greedy man in a hungry world” – este prima carte scrisa de Jay Rayner pe care am citit-o. Intre timp tocmai am inceput si “The man who ate the world” – o carte pe care o indragesc deja desi sunt abia la primul capitol. Deocamdata insa insa incerc sa “diger” si sa trec prin filtrul meu personal multitudinea de informatii pe care le-am citit in “A greedy man in a hungry world” si despre care urmeaza sa va spun cateva cuvinte in continuare.
Volumul este scris in stilul unic al lui Jay Rayner si este presarat cu scurte povestioare din viata personala a autorului, insa accentul este pus pe mancare si in principal pe sursele de provenienta a produselor alimentare pe care le cumparam. Cartea este o investigatie jurnalistica, daca vreti, a surselor de provenienta a alimentelor pe care le consumam zi de zi. Se ridica discutii importante in ceea ce priveste conceptul de “organic” (sau bio, cum este cunoscut in Romania), despre afordabilitatea acestor produse pentru cumparatorii din clasa medie, despre sustenabilitate si despre rolul agriculturii de masa, food miles si importanta supermarket-urilor. Veti gasi in acest volum investigatii personale ale autorului, discutii cu si despre producatori mici si mari: de la micii fermieri britanici si pana la marile lanturi Monsanto si Cargill.
Pentru mine personal, aceasta carte a venit la un moment foarte potrivit, pentru ca incepusem tot mai mult sa imi pun intrebari legate de a mai cumpara sau nu produse alimentare din supermarket, in conditiile in care alternativa “farmers market” si “organic” nu imi e intotdeauna la indemana – si ma refer aici atat la aspectul finaciar cat si la aspectul legat de distanta. De cate ori nu v-ati lovit si voi de bariera preturilor pentru produsele certificate “organic”? Multe sunt de 2-3-4 ori mai scumpe decat produsele non-organice, iar astfel de preturi, imi permit sa cred, ca nu sunt intotdeauna justificate. Concluzia mea a fost pana la urma echilibrul: ma gandesc de doua ori inainte de a cumpara o faina care nu este etichetata “organic”, iar la oua nici nu ma gandesc sa fie provenite de la gaini crescute in baterie, insa trust me ca nu am sa dau de 3 ori mai mult pe o legatura de patrunjel, doar fiinca este etichetata “organic” si nici nu am sa renunt la a mai manca portocale doar pe motivul ca nu sunt cultivate in UK.
Mi-a placut in mod deosebit discutia despre carne si consumul de carne. Ma stiti ca nu sunt o vegetariana de tipul “activist” pentru ca respect opinia si dreptul fiecaruia de a alege ce mananca si nu cred ca este in masura si puterea mea sa schimb optiunea cuiva cu privire la consumul de carne. Cu toate astea, nu pot sa nu observ faptul ca in marea majoritate a restaurantelor din UK exista cel putin o varianta vegetariana pe meniu, sectiunile de fructe si legume din magazine sunt imense, iar in media se pune din ce in ce mai mult accentul pe preparatele pe baza de legume. Am sa va las sa descoperiti singuri motivele pentru care Jay Rayner ne indeamna sa reducem consumul de carne, explicand ca o zi, doua, chiar trei zile pe saptamana fara carne chiar ar putea face diferenta!Jay Rayner nu da neaparat solutii in aceasta carte, insa pe buna dreptate pune cititorul pe ganduri si mai tempereaza putin din toata aceasta frenezie a discutiilor despre food miles, organic si agricultura de masa.
Daca sunteti preocupati de ceea ce puneti in fiecare zi pe masa, daca va ganditi (sau nu) sa reduceti consumul de carne, daca v-ati intrebat (ca si mine) cat de sustenabila este cu adevarat optiunea de “grown your own” si daca va puneti in mod constant intrebari cu privire la a mai cumpara sau nu mancare din supermarket, va recomand cu caldura sa cititi aceasta carte!
Pentru mine personal, aceasta carte a venit la un moment foarte potrivit, pentru ca incepusem tot mai mult sa imi pun intrebari legate de a mai cumpara sau nu produse alimentare din supermarket, in conditiile in care alternativa “farmers market” si “organic” nu imi e intotdeauna la indemana – si ma refer aici atat la aspectul finaciar cat si la aspectul legat de distanta. De cate ori nu v-ati lovit si voi de bariera preturilor pentru produsele certificate “organic”? Multe sunt de 2-3-4 ori mai scumpe decat produsele non-organice, iar astfel de preturi, imi permit sa cred, ca nu sunt intotdeauna justificate. Concluzia mea a fost pana la urma echilibrul: ma gandesc de doua ori inainte de a cumpara o faina care nu este etichetata “organic”, iar la oua nici nu ma gandesc sa fie provenite de la gaini crescute in baterie, insa trust me ca nu am sa dau de 3 ori mai mult pe o legatura de patrunjel, doar fiinca este etichetata “organic” si nici nu am sa renunt la a mai manca portocale doar pe motivul ca nu sunt cultivate in UK.
Mi-a placut in mod deosebit discutia despre carne si consumul de carne. Ma stiti ca nu sunt o vegetariana de tipul “activist” pentru ca respect opinia si dreptul fiecaruia de a alege ce mananca si nu cred ca este in masura si puterea mea sa schimb optiunea cuiva cu privire la consumul de carne. Cu toate astea, nu pot sa nu observ faptul ca in marea majoritate a restaurantelor din UK exista cel putin o varianta vegetariana pe meniu, sectiunile de fructe si legume din magazine sunt imense, iar in media se pune din ce in ce mai mult accentul pe preparatele pe baza de legume. Am sa va las sa descoperiti singuri motivele pentru care Jay Rayner ne indeamna sa reducem consumul de carne, explicand ca o zi, doua, chiar trei zile pe saptamana fara carne chiar ar putea face diferenta!Jay Rayner nu da neaparat solutii in aceasta carte, insa pe buna dreptate pune cititorul pe ganduri si mai tempereaza putin din toata aceasta frenezie a discutiilor despre food miles, organic si agricultura de masa.
Daca sunteti preocupati de ceea ce puneti in fiecare zi pe masa, daca va ganditi (sau nu) sa reduceti consumul de carne, daca v-ati intrebat (ca si mine) cat de sustenabila este cu adevarat optiunea de “grown your own” si daca va puneti in mod constant intrebari cu privire la a mai cumpara sau nu mancare din supermarket, va recomand cu caldura sa cititi aceasta carte!
Si pentru ca mie mi-a placut atat de mult, am sa ofer unuia dintre voi sansa de a primi gratuit acest volum (in limba Engleza).
Lasati-mi un comentariu la aceasta postare in care sa imi spuneti la urmatoarele doua intrebari:
1. Ce parere aveti despre produsele organice (sau bio – asa cum sunt cunoscute in Romania)?
2. Daca ar fi sa renuntati la consumul de carne pentru doua zile pe saptamana, care zile ar fi acelea si ce v-ati dori sa mancati in aceste zile?
Astept raspunsurile voastre pana cel tarziu la data de 27 iunie, iar in 28 iunie voi anunta un castigator care va primi aceasta carte prin posta.
Love,
Andra
*******
Later edit (28/06/2013): Castigatoarea cartii scrisa de Jay Rayner: “A greedy man in a hungry world” este Lorena (comentariul cu numarul 5). Felicitari draga Lorena, astept de la tine un mail (la adresa: mentasirozmarin@gmail.com) cu adresa la care doresti sa primesti cartea.
16 Comments
Lavinia Barbu, Daniel Mihu
Foarte interesant, si chiar sunt foarte curioasa sa aflu viziunea unui om care chiar face cercetare si se documenteaza unde trebuie.
Si raspunsurile la intrebari:
1. Personal nu am mare incredere ca toate produsele vandute cu eticheta ‘bio’ in Romania chiar sunt produse bio. Si intradevar, uneori pretul lor este mult prea mare dar cum ai sugerat si tu, pe unele prefer sa le cumpar asa scumpe cum sunt (exemplul tau a fost cu ouale).
Dar cred ca domeniul devine din ce in ce mai atractiv, din ce in ce mai multi oameni sunt interesati de calitatea alimentelor, ceea ce ma face sa cred ca in viitor piata produselor bio din Romania se va dezvolta mai mult si pentru ca va aparea concurenta, vom avea si ceva preturi mai omenesti 🙂
2. Nu stiu cum sa raspund la intrebarea asta, pentru ca se intampla sa nu mananc carne nici macar o data pe saptamana. Nu sunt vegetariana, mai mananc carne din cand in cand, dar destul de rar. In loc de carne mananc destul de multe legume, si gatite si negatite pe care le combin cu branza de cele mai multe ori.
Andra
Iti multumesc Lavinia pentru raspunsurile la intrebari.
Ai numarul 1 in tragerea la sorti, iti doresc mult succes!
lidia
interesant
Andra
Lidia, ma bucur ca ti-a placut articolul!
Din pacate nu te pot inscrie la tragerea la sorti pentru ca nu ai raspuns la intrebari.
O zi buna,
Andra
Lavinia Teodorescu
Buna,
Raspund la provocare…
1)Produs BIO il consider acel produs care nu este tratat cu nimic daunator sanatatii.In Romania nu sunt multe produse vandute sub acest “brand” , iar cele vandute sunt un pic prohibite din punct de veder pret.Pe de alta parte, daca ne gandim la sanatatea noastra nu trebuie neaparat sa consumi mult (sa-ti umpli burtihanul) ca sa te simti satul…si atunci poti cumpara produsele acestea. Mi-ar place sa pot sa cumpar fara nici un stres, direct din curtea taranului agricultor tot..
2)La consumul de carne am renuntat cam de 3-4 luni (consum rar peste ) , asa te-am descoperit si pe tine si al tau blog…pentru ca imi place ce pun in farfurie sa fie nu numai ceva care sa ma hraneasca “fizic” ci si spiritual.Iar o mancare frumoasa e o mancare completa pentru mine.
Andra
Lavinia draga, iti multumesc pentru raspuns!
Sincera sa fiu, si mie mi-ar placea sa cumpar direct din curtea taranului, insa viata intr-un oras mare nu imi ofera aceasta sansa :). Varianta bio (organic) si pietele agricultorilor organizate periodic raman deocamdata singura alternativa pentru mine si probabil pentru marea majoritate a orasenilor.
Si da, sunt de acord cu tine ca nu trebuie sa mancam mult, ci putin si de calitate!
Ai numarul 2 in tragerea la sorti, succes!
AnneIn
1. Consider ca produsele organice (bio) sunt net superioare celorlalte. Chiar daca exista suspiciuni referitoare la calitatea lor,e bine sa gasesti locurile unde se regasesc produsele “originale” (adica bio, si nu doar cu numele), ulterior sa le achizitionezi…gustul/aroma unor produse bio se diferentiaza mult fata de celelalte. Consider ca merita sa faci efortul de a le cumpara, decat sa mananci mult si prost, mai bine putin si bun..dar acum depinde si cum le mananci, in ce combinatie, astfel incat sa fie in beneficiul tau. Pe partea asta, incerc sa citesc cat mai mult, pentru a ma documenta si a ma hrani corect, de aceea mi-ar placea sa am si aceasta carte mentionata in post-ul de mai sus.
2.Intentionez sa renunt definitiv la carte, nu doar doua zile, acum mananc rar si doar carne de la tara. As vrea sa mananc mai multe legume si fructe, totul neprelucrat termic.
Andra
Asa e Anne! Zicala “less is more” se aplica si in alimentatie. Cu atat mai mult cu cat ceea ce mancam ne poate influenta sanatatea!
Esti numarul 3 la tragerea la sorti, mult succes!
Dohotariu-Avram Alina
Bună, Andra! Îmi place articolul tău, dar mai mult îmi plac întrebările propuse de tine așa că m-am gândit să-ți răspund și eu la ele.
1. Nu țin în mod deosebit să cumpăr din magazin produse bio pentru că în primul rând nu știu cât de bio sunt și în al doilea rând prețul unora dintre aceste produse e destul de piperat. Excepția de la această regulă o constituie însă lămâile. Din fericire mă bucur de legumele și fructele bio din grădina mea de aici. Aș vrea să mă bucur mai mult, nu doar perioada aceasta de vară. Din fericire când merg în țară consum carne și ouă bio.
2. Aș renunța la carne miercurea și vinerea. Astfel am parte de cel puțin două avantaje: curățenie sufletească și curățenie alimentară.
Andra
Iti multumesc draga Alina! Esti o fericita daca ai gradinuta ta, fie ea cat de mica! 🙂
Te pup draga mea, ai numarul 4!
Lorena Daian
Buna Andra! Mi-a placut foarte mult articolul tau, si am observat si eu, ca din ce in ce mai mult oamenii constientizeaza faptul ca o alimentatie sanatoasa este importanta, si acest lucru ma bucura. Voi raspunde la intrebarile tale:
1. Parerea mea este ca trebuie sa vedem care este limita intre ce este bio cu adevarat si ce nu. Cred ca de multe ori, o simpla eticheta de bio sau organic pe un produs, nu reflecta neaparat acest lucru, si cred ca in ultima vreme, din pacate, acest lucru este doar o strategie de marketing pentru a vinde niste produse la un pret mai mare. Asa cum ai scris si tu in postare (referitor la oua si patrunjel), cred ca la unele produse putem “vedea” si noi diferenta dintre un produs bio cu adevarat sau nu, dar in unele cazuri aceasta eticheta (si pret) nu e neaparat justificata (in special la legume/fructe). S-a intamplat ca de multe ori, la raionul de produse bio sa vad legume care aratau prea mari sau prea “frumoase”, si acest lucru m-a pus in dubiu, daca acestea chiar sunt bio sau nu. De asemenea, un exemplu dragut, a fost cand am vrut sa cumpar din Kaufland niste lamai. Intr-o parte erau lamai mari, in mod evident nu organice, si in cealalta parte erau lamai la punga, iar pe eticheta mare, unde e afisat de obicei pretul si denumirea produsului, era scris “lamai netratate”. Surpriza mea, a fost ca atunci cand am ajuns acasa, pe punga era scris de fapt “lamai netratate dupa recoltare”. M-am distrat putin :).
2. Referitor la intrebarea a doua, eu momentan nu mai consum carne de 2 ani. Am inceput dintr-o joaca sa nu mai consum, lucrurile au mers treptat, pana cand nu am mai simtit nevoia, si am simtit pe organismul meu ca ma simt mult mai bine asa. Incerc insa sa am o dieta variata, pentru a asigura necesarul de proteine, vitamine si alte substante necesare. Astfel, incerc sa consum in fiecare macar un aliment care contine proteine (cum ar fi linte, naut, ciuperci etc.).
Andra
Lorena, ma bucur ca ti-a placut articolul meu si iti multumesc frumos pentru raspunsuri. Da, e distractiv uneori sa vezi ce “artificii” mai inventeaza comerciantii si sa stii ca si pe aici e la fel, mai ales la sucurile “naturale” din fructe :)))
Numarul 5 este al tau, multa bafta! 🙂
Anonymous
buna;eu sant din generatia mancarii bio-imprastiam numai balegar pe camp,ca ingrasamant.copiil fiind imi doream”la oras”.nu intelegeam cum lumea dadea bani pe fructele pe care noi nunai intindeam mana si le luam din pom,pom nestropit,numai varuit primavara:)cat de mult invidiam copii”de la bloc”.Hmm,unde estio copilarie,cu mancarea ta cu tot?!noi am vrut modernismul si acum ne Costa scuump-viata!Produse bio,in tara sau oriunde-aceeasi marie cu alta palarie.Ce e cultivat de tine sau cunosti cum cultiva,da,este bio.Momentan nu locuiesc in tara si aici e la fel.bio un pret,normale,alt pret,mai mic,dar cum poate fi bio,daca pamantul este tratat chimic de ani si ani?!de fapt vreau sa felicit tineretul care constientizeaza ca “vremea bunicii”e mai benefica.o zi plina de iubire sa aveti.
Andra
Anonim,
E adevarat ca “vremea bunicii” are farmecul ei, si cu siguranta imi e dor de gustul fructelor culese direct din pom sau al legumelor proaspete din gradina!
Pe de alta parte, (si aici, cred ca discutia incepe sa devina interesanta) din productia obtinuta fara mijloace “moderne” nu se poate asigura hrana pentru intreaga populatie. Cred ca pana la urma este vorba despre echilibru 🙂
Iti multumesc, ai numarul 6. 🙂
liana
As fi foarte curioasa sa aflu in ce fel e gresit aproape tot ce stiam despre mancare … mai ales dintr-o carte scrisa de un jurnalist. Raspund deci la intrebarile tale:
1. Suna foarte bine “produse organice” dar nu am incredere in eticheta – si nu cred ca doar in Romania e aceasta problema, imi amintesc de un scandal in Germania de acum cateva luni cu privire la lapte bio, daca bine mai tin minte. Nu sufar de ortorexie, dar inerc sa mananc cat pot de “curat”, si totusi nu exista aliment despre care sa nu fi citit / auzit de undeva ca poate contine initium, sau mercur, sau margarina ascunsa. De exemplu, imi place porumbul foarte mult, iar in ultima vreme ma intreb mereu daca cel din Romania o fi modificat genetic sau nu – inca nu stiu raspunsul, dar nici nu ma pot abtine sa mananc, si simt ca un consumator obisnuit ca mine nu poate avea deloc controlul asupra ceea ce pune in farfurie. Dar la anul o sa-mi cultiv rosii, si acelea vor fi rosii bio (sigur, pot duce gandul mai departe sa ma intreb oare ce aduce vantul sau panza freatica de pe parcelele vecinilor … ).
2. Daca ar fi sa aleg doua zile fara carne, ele ar fi marti si vineri (din ratiuni practice: sambata si duminica se fac gratarele, luni le temrminam, joi poate ramane ceva cu carne gatit miercuri). Sunt foarte multe mancaruri fara carne care-mi plac, preferatele mele sunt pastele cu sos de rosii si parmezan. As manca orice fruct, leguma sau cereale, cu cat mai “din zona” cu atat mai bine – totusi n-as refuza un avocado sau o portocala (dar de quinoa nici nu vreau sa aud, haha, am eu o idee fixa).
Andra
Liana, acum depinde cate de “puristi” suntem, dar daca ar fi sa plecam urechea la toate povestile probabil ca nu am mai manca nimic. Si nici apa nu am mai bea, ca cine stie ce o mai fi si prin sticlele alea :))
Cu siguranta echilibrul este cheia, pentru ca in definitiv hrana este o bucurie atat pentru trup cat si pentru suflet, iar daca ne pierdem prea mult in detalii (pe care cum, zici, nu le putem controla oricum) avem mari sanse sa pierdem toata bucuria!
Bafta cu cultura de rosii! (Eu deocamdata sunt de abia la stadiul de frunze verzi: patrunjel, busuioc, coriandru etc. si zau ca nu mi se pare ca-i usor deloc:)))
Numarul 7 e al tau! 🙂