Venetia – a (food) love story

 Despre Venetia – asa cum o vad eu – in cateva cuvinte si cateva fotografii.

*Bonus: un tur culinar al Venetiei cu cele mai bune bacarii, osterii, restaurante si cafenele venetiene

 

        De fiecare data cand plec spre Venetia am o senzatie ciudata de fluturi in stomac: sentimente amestecate de emotie si nerabdare ma cuprind inca din clipa in care urc in avion, iar pe masura ce timpul trece si ma apropii tot mai mult de destinatie, senzatiile se amplifica, un zambet imens pune stapanire pe mine, inima incepe sa-mi bata disperata in piept, iar gandurile incep sa imi zboare aiurea prin minte, aparent fara nici o noima,  intr-o ordine numai de ele stiuta. Aproape ca intr-un ritual, de fiecare data cand ajung in Venetia ma opresc pret de cateva minute in fata garii, pe scarile care dau inspre Canal Grande, intr-o incercare de a-mi potoli inima, de a-mi regasi rasuflarea si de a-mi aduna intr-un loc toate gandurile si toate emotiile. In primele clipe simt doar soarele cum imi mangaie usor umerii, apoi incet-incet simt cum mirosul de apa sarata imi inunda narile si vad cum o multime de vaporette, gondole, taxiuri pe apa si tot felul de ambarcatiuni se desfasoara in fata mea intr-o manifestare zgomotoasa si aparent haotica, in timp ce palatele grandioase care strajuiesc vechiul canal mi se dezvaluie in toata splendoarea lor. Imi continui apoi agale drumul catre Piazza San Marco, unde poposesc de fiecare data pret de cateva ore sa ma inchin in fata maretiei locurilor, sa imi incarc sufletul si sa imi bucur inima cu privelistea incantatoare pe care aceste locuri o ofera.

        Sunt aproape 10 ani de cand merg in Venetia cel putin o data in fiecare an: e ca si cum in fiecare an m-as reintoarce sa vizitez un prieten drag care ma asteapta de fiecare data cu bratele si cu sufletu-i deschise, un prieten care a invatat sa imi asculte si cele mai ascunse ganduri fara sa judece si fara sa intrebe vreodata “de ce?”. Un prieten care mi se dezvaluie de fiecare data altfel, insa intotdeauna magic, misterios si fermecator in acelasi timp! Iubesc Venetia! O iubesc atat de mult incat acum, dupa aproape 10 ani, ii cunosc aproape fiecare canal, i-am batut la pas aproape fiecare straduta, iar harta mi-a devenit deja de multa vreme inutila – si asta nu pentru ca as fi vreun expert in orientare, ci din simplul motiv ca ador sa ma ratacesc pe stradute! O iubesc atat de mult incat imi doresc sa ma pot muta acolo intr-o buna zi si sa locuiesc in Venetia pentru un an, sau doi – sau pentru totdeauna! 

         Asa cum probabil v-ati obisnuit deja, nici de aceasta data nu am sa va fac o prezentare a obiectivelor turistice din Venetia, pentru ca oricum sunt zeci de site-uri specializate pe acest subiect, iar eu imi doresc mai degraba sa va ofer o alta perspectiva asupra Venetiei si sa va prezint Venetia asa cum o simt eu si asa cum o iubesc eu. In mod particular, astazi mi-am propus sa va povestesc in cateva cuvinte (si cateva imagini) despre “comorile” culinare ale Venetiei. In fapt, unul dintre motivele pentru care m-am si hotarat sa scriu acest articol este acela ca majoritatea celor care ma cunosc si stiu despre pasiunea mea pentru Venetia mi-au povestit dezamagiti despre experientele lor culinare soldate in multe cazuri cu o nota de plata nejustificat de mare, iar in cazuri mai nefericite chiar cu indigestii. Intr-adevar, Venetia este pe cat de romantica, misterioasa si fascinanta, pe atat de aglomerata si asaltata de turisti din toate colturile lumii – raiul pe pamant (ar putea spune unii – si pe buna dreptate) pentru vanzatorii de suveniruri ori diverse mizilicuri mai mult sau mai putin folositoare, inghesuiti pe stradutele flancate de siruri parca interminabile de “Ristorante – Pizzeria” cu meniuri in 7 limbi si “super-oferte” pentru micul dejun, pranz sau cina. Cu asta in gand, acum cateva saptamani, cu ocazia vizitei mele anuale, mi-am rezervat in mod special cateva zile in plus si am luat Venetia la pas in cautarea celor mai potrivite locatii pentru a-ti astampara foamea fara a-ti periclita nici sanatatea, nici voia-buna si nici bugetul. 

        Va invit asadar sa luam o gondola si sa strabatem impreuna Venetia in cautarea unor locuri care sa ne bucure nu numai privirea, ci si papilele gustative!

 

        Venetia este un oras care se trezeste destul de tarziu, iar asta nu poate decat sa ma bucure, pentru ca nici eu nu sunt cel mai matinal om din lume. Imi incep dimineata in jurul orei 9, cu prima colazione: un espresso si un cornetto cu ciocolata pe Fondamenta Zattere, ascultand pescarusii si privind cum vapoarele aluneca lin in larg, in timp ce strazile laterale se umplu de aroma cafelei proaspat presate si magazinele incep sa isi ridice storurile, dezvaluind vitrine viu colorate, care mai de care mai imbietoare. Venetienii sunt destul de relaxati si desi in jurul amiezii orasul devine extrem de aglomerat, iar turistii iau cu asalt stradutele si asa inguste, am aflat in cercetarile mele ca localnicii isi iau totusi timp pentru o scurta pauza de masa inainte de miezul zilei, mai precis in jurul orei 11. La seconda colazione consta in o cana de capuccino, un tramezzino (un sandwich format din doua felii de paine moale, fara coaja, taiate in forma triunghiulara si umplute cu spanac, rosii, mozzarella, prosciutto, peste, rucola si alte verdeturi in diverse combinatii) si un Spritz Veneziano ori un calice all’ ombra (un pahar de vin al casei: un vin tanar, alb sau rosu si nu foarte tare). La pranz, un risotto (traditional rizi e bizi – cu mazare verde) sau o portie de gnocchi ori paste ar fi mai mult decat suficient pentru a lasa loc de o inghetata de la o autentica gelaterie artizanala sau cateva fructe proaspete care pot fi cumparate de la vanzatorii ambulanti. 

        In jurul orei 17 localnicii incep sa se adune in mici barulete ce poarta denumirea de “Bacaro” (plural: Bacari). Spre deosebire de clasicul restaurant, Il Bacaro este o foarte simpla si modesta osterie venetiana in care localnicii se aduna pentru a schimba cateva vorbe, a afla ultimele noutati si a degusta doua – trei cicheti si un calice all’ ombra (termenul de all’ ombra vine de la vechiul obicei al venetienilor de a sorbi un pahar de vin adapostindu-se de razele soarelui la umbra marelui turn din Piazza San Marco). In general selectia de vinuri este mult mai variata, iar in afara de traditionalul vin al casei, la Bacari puteti gasi o buna oferta de vinuri, de la Chianti, la Nero d’Avola, Montepulciano d’Abruzzo si altele, in general la preturi foarte rezonabile si intotdeauna disponibile si la pahar, nu numai la sticla. 

        Alaturi de un pahar de vin se servesc si traditionalele “cicheti” – mici gustari care de obicei se mananca direct cu mana, ori cu ajutorul unei scobitori si constau fie in felii de paine asezonate cu branzeturi, legume, prosciutto ori traditionalul baccala mantecato, fie arancini di riso, fiori di zucca, bocconcini ori diverse alte mici gustari preparate la minut din ingrediente proaspete si de sezon. Vreau sa insist asupra acestor cicheti, pentru ca sunt intr-adevar un simbol al Venetiei, iar orice Bacaro care se respecta va avea in vitrina o selectie de cicheti imbietoare.  

        In general Bacari sunt localuri foarte mici (hole-in-the-wall, cum le-ar spune englezii), ce se gasesc in zona pietei de peste si de legume (Rialto Mercato) dar si in alte cartiere din Venetia, fiind apreciate in aceeasi masura atat de negustorii care vin sa isi potoleasca setea si foamea dupa o zi de piata, cat si de putinii localnici care isi mai desfasoara activitatea de zi cu zi in oras. In mod traditional, intr-un Bacaro se sta in picioare, foarte rar gasesti cate o masa-doua, iar in afara de vin se mai pot servi si aperitive precum traditionalul Spritz Veneziano – o combinatie de Aperol, Prosecco si apa minerala, servit cu o felie de portocala sau cu o maslina verde si cateva cuburi de gheata.  

        In varianta moderna, localuri care imbina conceptul de Baccaro cu cel de Osteria ofera – pe langa vinuri, aperitive si cicheti – si un meniu de bucatarie, in general foarte scurt si cu cateva preparate proaspete, de sezon. Ca si preparate tipic venetiene ar fi de notat polenta (cu fegato alla Veneziana pentru non-vegetarieni), polpette (chiftele in sos de rosii – in general pe baza de carne, dar la cerere in anumite localuri puteti opta si pentru variante vegetariene), celebrul rizi e bizi (risotto cu mazare), verdure alla griglia si evident (pentru non-vegetarieni) preparate din peste ori fructe de mare. In mod particular pentru pescetarieni sau non-vegetarieni recomand preparatele pe baza de caracatita (venetienii sunt experti in prepararea caracatitei) si obligatoriu traditionalul baccala mantecato. Venetia nu are neaparat o traditie in ceea ce priveste preparatele vegetariene, insa in toate localurile pe care urmeaza sa vi le prezint in continuare servirea a fost exceptionala, iar chiar daca pe meniu nu figura o optiune vegetariana, s-a gasit de fiecare data o varianta iar eu am fost multumita.

Inainte de a va prezenta recomandarile mele in ceeea ce priveste localurile venetiene, as vrea sa va dau cateva sugestii in ceea ce priveste alegerea unui local in Venetia:

– evitati localurile gen “Ristorante – Pizzeria”. Venetia nu este traditional un oras in care se serveste pizza, si desi teoretic orice bucatar italian ar trebui sa stie sa prepare o pizza decenta, genul acesta de localuri nu sunt specializate pe pizza, astfel ca puteti avea surprize neplacute. 

– evitati localurile cu meniuri interminabile, scrise in 7 sau chiar mai multe limbi de circulatie internationala. Un restaurant care are in meniu 10 aperitive, 15 feluri de paste, 30 de feluri de mancare si inca vreo 15 variante de pizza lucreaza in general cu produse congelate ori semipreparate, iar sansele de a primi ceva proaspat gatit sunt minime.

– fiti atenti la asa zisa “coperta” sau “service charge”. Un local care se respecta nu ar trebui sa aplice nici un fel de service charge, bacsisul fiind lasat la aprecierea clientului. In orice caz, daca totusi localul aplica astfel de taxe ele trebui sa fie clar evidentiate in meniu.

– cu riscul de a devia de la traseu, faceti cativa pasi pe stradutele adiacente strazilor principale – veti avea surpriza sa gasiti localuri cu servicii si preparate de calitate, la preturi mult mai mici fata de cele aflate pe strazile principale, intens circulate.

– evitati, dar va rog din suflet, evitati combinatiile si super ofertele gen “menu turistico”. De cele mai multe ori, pentru 15-20 de euro primiti vreo 3 feluri (mici) de mancare si un pahar de vin (prost). Evident, la suma prezentat se adauga coperta, plus vreo 2-3 euro pe care vrei-nu-vrei ii mai lasi bacsis. De aceiasi bani, la o osterie decenta primiti doua-trei cichetti proaspete, un fel principal de mancare cu tot cu garnitura si un vin decent. 

Asadar, ce si mai ales unde mancam in Venetia? 

1. All’ Arco (bacaro)

– un bacaro traditional, situat in apropierea pietei (Rialto Mercato) – ofera o selectie generoasa de cicheti si cel mai bun Spritz pe care eu l-am gustat de cand merg in Venetia. Localul este mic si nu ofera locuri la masa in interior, cu exeptia a doua mese aflate afara in zilele cu vreme calda, insa atmosfera in interiorul localului este excelenta si chiar va recomand sa luati cateva cicheti si pe care sa le devorati alaturi de un Spritz “la botul calului”. Din selectia de cicheti, mie mi-a atras atentia in mod deosebit o combinatie cu branza Robiola si trufe, insa stiu din surse sigure ca cele cu caracatita si baccala mantecato fac furori! 😉 In zilele de vineri si sambata, cand piata este in maxima desfasurare, localul este extrem de aglomerat, dar daca va doriti o experienta mai linistita, incercati sa veniti catre orele dupa amiezei, cand atmosfera incepe sa se mai relaxeze. 

        ***Nota: daca aveti mai mult timp la dispozitie si va este cu adevarat foame, incercati si o selectie de tramezzini la Cantina Do Mori (se afla la 3 minute distanta de All’ Arco, in dreapta). Do Mori este se pare cel mai vechi Bacaro din Venetia, fiind infiintat in 1462. Din pacate la momentul in care eram in zona eram de-a dreptul ghiftuita si nu as mai fi putut manca absolut nimic, insa in procesul meu de documentare pentru aceasta excursie am citit cateva review-uri excelente pentru Do Mori.

All’ Arco

San Polo 436, Calle dell’ Occhialer – Vaporetto Rialto Mercato

tel. (+39)041 520 5666

  

 

2. Al Squero (osteria)

– situata intr-o zona mai putin aglomerata, in apropiere de Fondamenta Zattere, osteria Al Squero ofera pe langa o buna selectie de cicheti si o gama larga de vinuri disponibile atat la pahar cat si la sticla, iar preturile sunt extrem de accesibile. Mai mult decat atat, Al Squero ofera o vedere unica asupra singurului atelier traditional unde se intretin si repara celebrele gondole. Va recomand sa ajungeti dupa ora 17, cand osteria incepe sa prinda viata, iar localnici si turisti deopotriva profita de vremea frumoasa si ies in fata localului pentru a savura un vin bun si o priveliste unica. Daca aveti vreme sa zaboviti mai mult, va recomand sa asteptati pana la vremea apusului, iar cand soarele incepe sa apuna faceti o plimbare pe Fondamenta Zattere – veti avea parte de o plimbare relaxanta si de unul din cele mai frumoase apusuri! 🙂

Al Squero

Dorsoduro 943-944 – Vaporetto Fondamenta Zattere

http://osteriaalsquero.wordpress.com/

 

 

3. Al Timon (enoteca, osteria, cicheteria)

– situat intr-o zona de nu foarte mare interes turistic, Al Timon este de departe localul meu preferat: mancare buna si proaspata, atmosfera excelenta, o superba selectie de vinuri si branzeturi, un jazz lejer in fundal si o multime de clienti cu zambetul pe buze. In fapt, Al Timon mi-a placut atat de mult in prima seara in care l-am decoperit, incat m-am intors si in a doua seara, inarmata cu agenda si aparatul foto si pregatita pentru un review ca la carte. Nu am sa va dezvalui foarte multe acum, am sa revin in curand cu un review complet, va spun doar ca localul este extrem de popular, iar daca doriti sa serviti cina, va recomand calduros sa faceti o programare in prealabil. 

 Al Timon

Cannaregio 2754, Fondamenta dei Ormesini

tel. (+39) 041 524 6066

https://www.facebook.com/pages/Al-timon/104080702987479

 

 

4. La Cantina (enoteca, cicheteria)

– situata convenabil intr-o zona populara si usor accesibila, La Cantina poate fi usor trecuta cu vederea de catre turistul neavizat, pentru ca nu are nici ospatari proptiti in mijlocul drumului si nici vreun meniu de 10 pagini legat in coperti de musama si tradus in cine stie cate limbi intrnationale. De fapt, La Cantina nici macar nu are un meniu in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca preparatele difera de la o zi la alta, fiind facute exclusiv cu produse cumparate in aceeasi zi de la piata. Preturile pot fi usor mai ridicate fata de o cicheterie aflata intr-o zona periferica, insa serviciile sunt exceptionale, iar calitatea produselor servite este pe masura. Nu va sfiiti sa cereti preparate vegetariene ori vegane, intreg personalul este extrem de amabil si va asigur ca veti fi serviti cu cea mai mare atentie. Faceti un popas pe terasa, cereti osptarului sa va recomande un vin local, iar in timp ce asteptati mancarea, relaxati-va privind trecatorii sau vizitati interiorul acestui local: veti avea surpriza sa observati o bucatarie deschisa, unde fiecare preparat este pregatit pe loc, iar iubitorii de prosciutto se vor putea ospata cu o selectie de prosciutto feliat chiar in fata voastra de catre un bucatar pasionat si foarte deschis la orice intrebari.

 La Cantina

Cannaregio 3689, Campo San Felice – Vaporetto Ca’ d’Oro

tel. (+39) 041 522 8258

 

 

 

5. Paradiso Perduto (cicheteria, osteria)

– oarecum in aceeasi nota cu Al Timon (si aflata la cateva minute distanta, pe aceeasi strada), insa mult mai faimoasa si mult mai asaltata de turisti, osteria Paradiso Perduto este by all means o destinatie: se prezinta indraznet, cu o oferta extrem de generoasa de cichetti, salate de legume ori de fructe de mare, legume la grill, precum si un meniu scurt, bazat pe produse proaspete si de sezon, alaturi de o selectie generoasa de vinuri. Locatia beneficiaza de un spatiu generos si frumos amenajat in interior, cu o bucatarie semi-deschisa, un bar deschis si foarte bine plasat, precum si de o terasa de-a lungul canalului. Servirea este prompta, insa in perioade de varf va puteti astepta la un servciu mai lent, datorat in mare parte faptului ca toate preparatele sunt gatite pe loc, la cererea clientului. Localul se deschide dupa ora 18, iar o zi pe saptamana este inchis. Va recomand sa ajungeti devreme ori sa rezervati din timp o masa pentru cina, mai ales daca sunteti un grup mai mare. Ocazional, se organizeaza concerte live, asa ca ar fi indicat sa verificati site-ul si pagina oficiala de Facebook pentru a fi la curent cu ultimele noutati.

***Nota: daca optati pentru o cina mai consistenta (ceea ce la mine a fost absolut imposibil avand in vedere maratonul culinar pe care l-am parcurs in toate aceste zile), nu refuzati la final un shot de Limoncello din partea casei: s-ar putea sa va faca sa mai zaboviti nitel 😉

Paradiso Perduto

Cannaregio 2540, Fondamenta della Misericordia – Vaporetto san Marcuola

tel. (+39) 041 720 581

http://ilparadisoperduto.wordpress.com/

https://www.facebook.com/PPVenezia

 

 

 

6. Caffe Florian

– recunoscuta ca fiind cea mai veche cafenea din Europa, Caffe Florian ofera o experienta unica in inima Venetiei, in Piazza San Marco. Meniul este lejer, cuprinzand o selectie de cafele si specialtati din cafea, alaturi de o bogata oferta de dulciuri, cu optiuni pentru micul dejun, ceai sau chiar gustari selectionate cu grija si servite impecabil pe acorduri de muzica clasica si arii din opere interpretate live – toate acestea vin desigur cu un pret care, in functie de bugetul fiecaruia, poate fi considerat chiar piperat. Partea buna a lucrurilor este insa aceea ca daca ai un buget limitat, poti lua doar o simpla cafea si poti zabovi pe terasa cat de mult doresti (in orice caz, va trebui sa achiti tariful special pentru orchestra). Inainte de a pleca de pe terasa, fa o vizita si in interiorul cafenelei: decorurile din secole de mult apuse si atentia la detalii te vor cuceri cu siguranta! Pentru o experienta cu adevarat fabuloasa, iti recomand sa te asezi pe terasa la vremea apusului, cand razele soarelui la apus vor lumina intr-un mod magic arcadele poleite cu aur ale Basilicii San Marco. Ca un fapt divers, in interiorul pietei San Marco functioneaza 3 astfel de cafenele, fiecare cu terasa si orchestra proprie, si cu toate ca Caffe Florian este cea mai cunoscuta dintre ele, intre cele trei orchestre exista o acerba concurenta, iar succesul unei orchestre este adesea masurat in marimea multimii de turisti adunate in fata terasei si in intensitatea aplauzelor. Spectacolul este fascinant mai ales seara, imediat dupa lasarea intunericului.

Caffe Florian

 

 

7. Al Ponte del Diavolo, Torcello (ristorante – osteria)

– situat intr-o atmosfera idilica, pe una dintre cele mai frumoase insule care inconjoara Venetia – si anume Torcello (o insula care mie imi place in mod deosebit pentru aerul sau misterios si linistea aproape perfecta care te inspira la visare si meditatie) – restaurantul Al Ponte del Diavolo este amenajat intr-o veche casa de pescari datand din anul 1600. Cladirea a fost renovata si reamenajata cu grija, asfel ca detaliile au fost pastrate cu grija, iar caracterul initial al cladirii se pastreaza si acum. Un meniu A la Carte, bazat in principal pe peste si legume de sezon cultivate in gradina proprie, precum si terasa discreta, eleganta, ampasata in mijlocul unei oaze de liniste si verdeata, fac din acest restaurant o destinatie perfecta pentru cei care vor sa evadeze din aglomeratia Venetiei. Preturile nu sunt tocmai lejere, insa sunt perfect justificate de serviciul absoult impecabil si de calitatea neindoielnica a preparatelor. Painea, pastele si produsele de patiserie sunt toate preparate in-house, iar meniul vegetarian pe care l-am degustat a fost fara cusur. Recomand cu cea mai mare caldura i Buggioloni (o varietate de ravioli) preparati in casa, umpluti cu mousse de ricotta, rosii uscate si busuioc mov, serviti in sos de unt si asezonati cu un pesto de busuioc mov: absolut fabulos!

*Nota: daca timpul va permite, cereti sa serviti cafeaua (care, by the way, vine impreuna cu o selectie de biscuiti din aluat fraged, din partea casei) in spatiul verde special amenajat si rezervati-va o ora pentru siesta pe una din confortabilele canapele asezate discret: imi veti multumi dupa aceea! 😉

Al Ponte del Diavolo

 

Eu sper din tot sufletul ca v-a placut aceasta incursiune culinara in Venetia, iar daca planuiti in viitorul mai mult sau mai putin apropiat o excursie la Venetia si aveti nevoie de sfaturi ori informatii, lasati-mi un mesaj si am sa va raspund cu cea mai mare placere.

Sa aveti o zi excelenta si un weekend fabulos!

Love,

Andra