Vegetarian Recipes and Blog

Libraria Culinara: Polpo – A Venetian Cookbook (of sorts)

Probabil una dintre cele mai frumoase carti din colectia mea, “Polpo – A Venetian Cookbook (of sorts)” cuprinde nu numai o fabuloasa colectie de retete, ci si un scurt ghid culinar al Venetiei. Un “must read” pentru pasionatii de calatorii culinare, pentru cei care iubesc bucataria italiana in general si Venetia in mod special (that’s me, btw!)

 

Polpo - A Venetian Cookbook (of sorts)

 

In mod particular, am sa incep aceasta postare cu cateva cuvinte despre autor:

Russell Norman este in momentul de fata unul dintre cei mai in voga restauratori din UK. In prezent detine si opereaza sase restaurante (Spuntino, Polpo – 3 locatii, Polpetto si Mishkin) si un gastro-pub (Ape & Bird) in centrul Londrei, iar recent a aparut pe BBC in mini-seria “The Restaurant Man”, in calitate de mentor si consultant pentru 6 proiecte, oferind sfaturi pretioase pentru restauratori aflati la inceput de drum.

Polpo este proiectul sau de suflet: un restaurant tipic venetian, cu un meniu inspirat din vechea bucatarie venetiana si un decor inspirat parca dintr-un tipic baccaro. Despre restaurantul Polpo din Covent Garden va invit sa cititi un review pe care l-am scris anul trecut, dupa prima mea vizita in restaurantul lui Russell Norman. De atunci m-am reintors in Covent Garden ori de cate ori am avut ocazia si de fiecare data am regasit acolo aceeasi atmosfera, acelasi meniu simplu si aceleasi preparate exceptionale. Mishkin (a kind of Jewish Deli, in sensul ca nu e complet “kosher” iar in meniu figureaza si o lista de cocktailuri) si Spuntino (un restaurant extrem de mic, fara mese, unde mancarea este servita direct la pultul barului) sunt inca pe lista mea de asteptare, in sensul ca la Mishkin nu am reusit inca sa ajung, iar la Spuntino timpul de asteptare e undeva in jur de 45 de minute, si data trecuta cand am fost foamea mea nu era dispusa sa astepte atat de mult. Ape & Bird este “un pub pentru cei care nu iubesc pub-urile”. Mai precis, un gastro-pub amenajat intr-un spatiu imens situat pe Shaftesbury Avenue (foarte aproape de Oxford Circus), compus din un restaurant cu 120 de locuri si 4 baruri imense, situate pe trei nivele, cu o atmosfera vibranta si vesela (desi poate putin prea galagioasa pentru gustul meu) – un magnet pentru turisti si localnici deopotriva.

La finele anului trecut am avut ocazia sa il vad pe Russell Norman live, intr-un scurt interviu acordat jurnalistului de la The Guardian, Jay Rayner. In cadrul interviului, Russell Norman a povestit despre conceptele care stau in spatele fiecaruia dintre restaurantele sale, insistand asupra catorva elemente-cheie care stau la baza unui restaurant de succes: un business plan bine pus la punct, un concept simplu si curat, un meniu scurt si simplu cu accent pe ingrediente de foarte buna calitate si nu in ultimul rand un serviciu impecabil. 

Polpo - A Venetian Cookbook (of sorts)

 

“Polpo – A Venetian Cookbook (of sorts)” este prima carte scrisa de Russell Norman si, asa cum probabil va asteptati, este practic o continuare a proiectului “Polpo”.  Volumul cuprinde in mare parte retete ale preparatelor servite in cele trei restaurante “Polpo”, dar si alte retete inspirate din vechea bucatarie venetiana, precum si un scurt ghid culinar al Venetiei. Marea majoritate a retetelor sunt retete simple, cu ingrediente putine si relativ iefine: o selectie de chicheti, paini si pizzette, cateva preparate pe baza de peste, fructe de mare sau carne si o generoasa sectiune dedicata legumelor, urmata de cateva deserturi clasice si o scurta selectie de bauturi tipice venetiene. 

Am citit aceasta carte nu ca pe o simpla carte de bucate, ci mai degraba ca pe o poveste culinara despre un oras pe care il iubesc cu patima si pasiune, despre un oras care incearca din rasputeri sa isi pastreze traditiile in ciuda invaziei de meniuri si oferte turistice care de cele mai multe ori nu au nimic in comun cu adevaratul spirit venetian. Pe masura ce o citeam imi insemnam retete si imi faceam note in minte despre ce mi-as dori sa gatesc din aceasta carte. In scurta vreme  insa am renuntat pentru ca la un moment dat a devenit absolut imposibil sa aleg doar cateva retete sau sa fac o selectie, iar de atunci pastrez cartea pe pult, in bucatarie si o folosesc ca sursa zilnica de inspiratie. 

“Polpo – A Venetian Cookbook (of sorts)” este este un must-read pentru pasionatii de calatorii culinare, pentru orice iubitor al bucatariei italiene in general si pentru Venice afficionados in mod special. Russell Norman este un auto-declarat indragostit de Venetia, iar pasiunea si dragostea lui pentru acest fabulos oras se regasesc in fiecare pagina a cartii sale. 

Daca ati citit povestea mea despre Venetia, porobabil stiti deja cat de aproape de sufletul meu este Venetia, astfel ca nu e o surpriza pentru nimeni faptul ca “Polpo – A Venetian Cookbook (of sorts)” este una din cartile mele preferate. Ati putea crede, asadar, ca recenzia mea si cuvintele mele de lauda pentru aceasta carte ar putea fi subiective. Cu siguranta asa si este, iar daca veti citi cartea veti observa probabil ca majoritatea retetelor nu aduc neaparat ceva nou. Russell Norman nu si-a dorit ca prin aceasta carte sa reinventeze bucataria italiana, si nici sa o modernizeze, adaptand-o noilor trenduri culinare. Din contra, cartea pastreaza linia simpla, traditionala a bucatariei clasice venetiene, iar facrmecul ei cred eu ca exact aici este. Intr-o perioada in care toata lumea incearca (si unii chiar reusesc de altfel, cu foarte mult succes) sa reinventeze preparate traditionale, urmand trenduri si tehnici moderne, Russell Norman ne invita la o calatorie culinara inapoi in timp. O calatorie intr-o lume magica, in care ingrediente umile si tehnici de preparare nepretentioase aduc la lumina preparate care exceleaza prin gust si simplitate.

Polpo - A Venetian Cookbook (of sorts)

 

“Polpo – A Venetian Cookbook (of sorts)” este disponibila atat pe Bookdepository (cu livrare gratuita oriunde in lume), iar asa cum deja v-am obisnuit, va invit si cu aceasta ocazie la concurs πŸ™‚

Pentru a participa la concurs, va invit sa imi lasati un comentariu la aceasta postare si sa imi spuneti care este preparatul vostru preferat din bucataria Italiana. M-as bucura si daca mi-ati povesti cateva cuvinte si despre excursiile voastre in Italia: ce ati mancat bun – si unde, sau ce va doriti sa vizitati, ori ce reteta italiana v-ati dori sa gasiti aici pe blog. Astept comentariile voastre pana la data de 31 Martie inclusiv, iar castigatorul il voi anunta pe data de 2 Aprilie. Asa cum probabil v-ati obisnuit deja, castigatorii concursurilor organizate in cadrul proiectului “Libraria Culinara” vor primi cartea prin posta, iar impreuna cu cartea vine si o “pedeapsa”. Pedeapsa consta in pregatirea unei retete din cartea castigata si publicarea ei pe blog sau pe pagina personala de Facebook, cu link catre sectiunea “Libraria Culinara“.

Acestea fiind spuse, va doresc mult succes la concurs si astept cu interes comentariile voastre! πŸ™‚

Andra Constantinescu

Chef. Mentor. Food critic. Fine dining cognoscente. Explorer of flavours. Creator of experiences.

More Posts - Website - Twitter - Facebook - Pinterest - Google Plus

20 thoughts on “Libraria Culinara: Polpo – A Venetian Cookbook (of sorts)”

  1. Andra, ma bag cu capul inainte, plecat, dar am promis ca imi ispasesc pedeapsa indiana si asa voi face, doar sa gasesc putin ragaz in valtoarea in care ma aflu.

    Depre Italia nu pot sa ma abtin sa nu povestesc. Si despre Venetia ti-as tot povesti ca mi-e draga, drept pentru care in luna de miere dupa Dubrovnik, urmatoarea destinatie a fost Venetia. M-a impresionat enorm arhitectura si faptul ca la fiecare colt iti incantai privirea ba cu un magazin plin cu bunatati italiene dulci sau sarate, ba cu sticla de Murano. Deja imi ploua in gura :))) nu de la sticla πŸ˜‰

    Cea mai buna pizza mancata ever in Italia a fost in Roma la Osteria Allegro Pachino in zona Fontana di Trevi, o pizza 4 formaggi subtire, crocanta iar servirea … best ever. Si fiica-mea cea mare imi tot spune, mama, as manca o pizza din aia de la Roma, hai sa mergem :)))

    Iar cei mai buni ravioli con burro e salvia, i-am mancat la 40 km de Torino in curtea unui restaurant, care era un restaurant ca la mama acasa, nici nu stiai ca e restaurant. Intrai intr-o curte pavata cu pietricele, mese de lemn simple si o gazda de nota 20, iar la bucatarie era mama acestuia care gatea … deci poti sa iti imaginezi ca acei ravioli ti se topeau in gura.
    Italia, mancarea si cultura italiana va fi si va ramane “the one and only” si nu mi-o va putea lua nimeni si cred ca stii la ce ma refer πŸ™‚
    Te pup si te imbratisez :-*

    1. Alina, nu te-am uitat cu pedeapsa indiana, sa stii! πŸ™‚
      Mi-a placut mult povestea ta despre Italia si ma bucur ca ai avut parte de experiente frumoase. Asa e, e ceva in cultura si gastronomia italiana – ceva care te face sa te reintorci cu drag de fiecare data!
      Te pup, draga mea! :*

  2. Buna Andra! Ce frumos ai descris cartea! Parca m-am transportat deodata in atmosfera magica pe care o creaza Venetia si bucataria italiana. Nu am fost la Venetia pana acum, dar fost la Roma si Milano de mai multe ori. Italia e frumoasa si gastronomic are multe oferit. Fiind vegana optiunile mele culinare sunt destul de limitate, de obicei cand merg in vacante, dar in Italia stiu ca nu o sa mor de foame, mai ales pentru ca italienii sunt draguti si se adapteaza cerintelor clientilor :). Ce imi mai place la italieni e ca pun atata pasiune in arta gatitului, ca e imposibil sa nu te indragostesti de bucataria lor. Au retete simple, uimitor de simple as spune, cu ingrediente putine, sanatoase si incredibil de gustoase. Cel mai mult mi-au placut carciofi alla romana con patate al forno (anghinare cu cartofi la cuptor), mancate la Roma intr-un restaurant foarte sic din Campo dei Fiori. Nu mai mancasem pana atunci asa ceva, si am ramas placut impresionata de noua mea descoperire. Am tot incercat sa reproduc cat de cat reteta dar nu mi-a iesit deloc pana acum, parca nu are aceeasi savoare…dar mai incerc. Poate o sa incerci si tu reteta si sa o pui pe blog πŸ™‚
    Cand am fost la Milano am intrat din intamplare intr-o pizzerie restaurant “Rossopomodoro”, undeva prin zona Sempione, unde am servit cea mai buna pizza din viata mea – simpla, fara mozzarella, doar cu blat pufos si un sos de rosii divin, cu busuioc si ulei de masline. Nu mi-a mai trebuit nimic dupa asta! Ca desert nu ma pot plange, pot sa declar clar si raspicat ca Italia e patria inghetatei. Este stra-buonissima!!!! Am mancat tone de inghetata cat am stat la Roma, am gasit o mica gelaterie pe langa Panteon, unde angajatii erau in mare parte romani, si ne-am facut de cap cu toate aromele minunate produse la ei. Aveau inghetate pe toate gusturile, cu lapte, fara lapte, naturala numai din fructe, bio etc o deliciosenie. Mi-au mai placut si ciambellele lor, un fel de gogosici, dar foarte aromate. Singurul regret pe care il am e ca nu am incercat faimosul lor tiramisu.
    Mi-ar place sa ma intorc in Italia sa vizitez coasta Amalfi, unde am inteles ca se gaseste cea mai buna mancare posibila, dar si una din cele mai frumoase privelisti…Numai bine!

    1. Buna Ella,
      iti multumesc pentru ca ai impartasit cu noi experientele tale din frumoasa Italie!
      Uite ca mi-ai dat o foarte buna tema de casa cu carciofi alla romana, iti promit ca am sa vin in curand cu o reteta, pentru ca si eu iubesc anghinarea, insa pana acum nu m-am incumetat sa o gatesc.
      Cei de la Rossopomodoro au un lant de restaurante si in Londra. Pot sa spun cu mana pe inima ca sunt printre cele mai bune restaurante italiene din Londra si sunt in totalitate de acord cu tine: pizza lor e absolut fabuloasa, iar pastele – un adevarat deliciu! πŸ™‚
      Te imbratisez draga mea si iti doresc sa iti implinesti visul de a vizita coasta Amalfitana! :*

  3. Nu am ajuns la Venetia inca, dar in urma cu trei ani mi-am vizitat o fosta colega din scoala generala in Avigliana da Torino. O saptamana m-am simtit in heaven:) un orasel asa mic si linistit in care fiecare se cunoaste cu fiecare si toata lumea iti zambeste. Strada principala are doar cateva mici magazine dar in ele gasesti numai comori precum sourdough, vintage grappa iar daca ai noroc gasesti la margine de drum si vreun fermier care vinde tot felul de branzeturi proaspete direct din portbagaj. Prietena mea a tinut sa imi gateasca in fiecare zi ceva din bucataria italiana. M-am bucurat de tot felul de paste, de pizza si salate. Overall nu cred ca as putea manca de dimineata pana seara numai paste cum am vazut ca se mananca in mod traditional in familia sotului ei dar a fost interesant sa le observ viata de zi cu zi. Vizita mea a avut loc putin inainte de Paste si am fost vrajita de comorile din cofetarii:) evident ca am incercat un panettone si un tort dar lucrul de care imi este oricand dor sunt baba rums, niste gogosele mici care mustesc de sirop si de la care nu ma puteam opri:) Le-am cautat peste tot si le-am gasit aici in state in versiunea conservata in borcan. Evident ca nu m-au atras deloc si inca nu mi-am gasit timp sa caut reteta si sa le reproduc in bucataria mea dar as fi really happy sa am o reteta pentru ele:)
    Multumesc mult pentru retetele minunate! Zilele trecute am facut hummus cu mung beans si mi-a placut mai mult decat cel din chickpeas:)

    Un weekend frumos si cu soare sa ai!:)

    1. Draga Iuliana,
      Eu iti multumesc pentru feedback! Ma bucur mult ca ti-a placut hummus-ul din fasole mung, sa stii ca mai nou si eu il prefer in locul celui clasic – e mai gustos si parca mai fin.
      Povestea ta mi-a trezit si mie amintiri placute despre micile orasele din Italia unde – asa cum spui – parca toata lumea se cunoaste cu toata lumea. E atata liniste si atata culoare in aceste mici orasele, incat o excursie in astfel de locuri e terapie curata pentru trup si suflet!
      Te imbratisez cu drag! :*

  4. Pare interesanta cartea, sunt curioasa ce reteta e in poza pentru ca arata bine πŸ˜€ Desi poate fi accesibila bucataria italiana, nu cunosc foarte multe despre ea, adica obisnuitele paste si pizza care fac parte din bucataria italiana, dar stiu ca e mult mai mult de-atat. Am fost o singura data in Italia pentru un timp scurt si nu am apucat sa fac mai nimic, dar mi-am promis ca atunci cand voi mai ajunge in Italia, voi merge macar la un restaurant sa gust din gastronomia italiana.

  5. Hello Andra! Noi nu am ajuns inca in Italia…din pacate. Dar speram sa ajungem intr-o zi si sa putem savura mancarea italieneasca acasa la ea :).
    Ne plac foarte multe preparate italienesti, este imposibil sa alegem unul singur, dar putem insirui cateva dintre preferatele noastre: lasagna cu fructe de mare, risotto (cu orice:)), tuscan soup, panzanella si multe altele. πŸ˜‰ Am inteles ca Toscana e raiul pe pamant, de aceea este prima regiune pe lista, apoi Venetia si in cele din urma am vrea sa cunoastem Bologna.
    Ai scris superb despre carte si chiar ne-am bucura sa faca parte din biblioteca noastra.

    Cu drag,
    Georgiana si Iolanda Voinea

    1. Hello pretty sisters,
      va inteleg perfect cand spuneti ca va este imposibil sa alegeti un singur preparat, ma aflu si eu exact in aceeasi situatie :))
      Toscana este intr-adevar raiul pe pamant, am fost acum vreo doi ani intr-o vizita scurta pe meleaguri toscane si mi-a placut atat de mult incat mi-am promis ca ma voi intoarce intr-o excursie de cel putin o saptamana.
      Iar pentru ca ati pus Venetia a doua pe lista, eu m-am hotarat sa va fac sa va schimbati ideea! πŸ˜› Va ofer din tot sufletul “Polpo – A Venetian Cookbook (of sorts)”, in speranta ca veti gasi aici farmecul bucatariei Venetiene si va veti indragosti si voi (asa cum mi s-a intamplat si mie) de magica Venetia.
      Felicitari asadar, cartea va pleca in curand inspre voi!
      Va pup cu drag! :*

  6. Ce frumos ai scris despre carte! Mie personal imi place mult cannelloni cu spanac, iar sotului meu….pizza :). Nu am ajuns in Italia, dar Roma este pe lista noastra de concedii viitoare. Parca as vrea sa ajungem anul asta in mai, imi spunea o colega ca este superb, infloresc portocalii si este o atmosfera speciala. Dar cum noi asteptam un bebe…nu stiu daca o sa reusim. Asa ca ar fi tare frumos sa castigam cartea, macar sa incercam cateva retete care sa ne “transporte” in frumoasa Italia…

    1. Felicitari pentru bebe draga Cecilia!
      Roma este cu adevarat fermecatoare, am fost de cateva ori, insa niciodata in luna mai. Imi imaginez ca trebuie sa fie foarte frumos, te astept cu impresii daca reusiti sa ajungeti πŸ™‚
      Toate cele bune! :*

  7. Buna Andra. Desi e prima oara cand comenteze blog sa stii ca trec des pe aici. Iar cand am vazut ca ai de dat o carte cu retete din bucataria italiana nu am mai rezistat. Nici un an fara o vacanta in Italia, pare sa fie mottoul meu din 2010, nu e de mirare ca sunt iremediabil indragostita de mancarea de acolo. Cel mai bine am mancat in Sicilia: paste de casa cu fructe de mare sau cu ansoa si pes,et, pizza geniala cu vinete si ricota maturata, canoli si arancini. De fapt nu cred ca am mancat ceva acolo care sa nu imi fi placut. Sper sa am norocul sa ajung si anul asta in Italia, in frumoasa Venetie.

    1. Hello Lavinia,
      ma bucur sa stiu ca esti o vizitatoare fidela πŸ™‚
      Nici un an fara Italia este un motto genial! Sa stii ca te invidiez pentru Sicilia, canolli si arancini – am mai gasit si eu canolli pe aici, insa sut convinsa ca “the real thing” e ceva de-a dreptul fabulos!
      Te pup draga mea si te mai astept cu drag! :*

  8. Ador Italia si bucataria ei si desi am fost de multe ori si am si locuit o vreme in Toscana, Venetia e unul din orasele care nu am reusit sa-l vizitez.In urma articolului scris de tine, acum si cartea lui Russell Norman curiozitatea mea este mult mai mare si sper ca in vara sa ajung..
    As putea vorbi la nesfarsit despre bucataria italiana, nu am un preferat anume, iubesc pizza, fructele de mare, dulciurile lor.O saptamana cat am stat in Sicilia asta vara am mancat numai peste si fructe de mare si da daca ar fi sa spun ce ador in Sicilia este granita de dude negre servita alaturi de o briosa calda.

    1. Ioana, you’re my hero! Oh, cat visez sa locuiesc si eu in Italia, macar pentru o bucata de timp πŸ™‚
      Foarte foarte interesanta granita de dude negre, parca m-as incumeta si eu sa testez o reteta daca voi gasi dude prin Londra.
      Te pup dear! :*

  9. Oh draga mea, ce frumos, bucataria italiana este la fel de aproape si de sufletele noastre!
    Italia este pentru noi, asa cum este si pentru tine, din toate punctele de vedere (evident si culinar) prima dragoste care nu se uita niciodata, la care te intorci de fiecare data cu cea mai mare placere, cu sufletul atat de incarcat de dor…!
    Bucataria italiana, cu stilul ei simplu si arome putine, dar foarte clare, este cea care ne-a influetat stilul de gatit si care a stat la baza ideii de a porni in calatoria blogului culinar, nu stiu daca ti-am mai spus, dar numele ales initial blogului era semplice e buono…
    Nu cred ca este ceva din bucataria italiana care sa nu fie pe placul nostru, incepand cu cafeaua si inghetata, trecand prin pizza, ciabatta si paste si terminand cu aluaturi mai complicate de genul panettone sau brioche, lista este mai mult decat complexa.
    De cativa ani buni, ne petrecem vacanta de vara numai in Italia, desi vizitam aceleasi locuri (altfel ar fi destul de dificil inca cu copiii…) nu putem spune ca ne-am plictisit vreodata sau ca nu descoperim de fiecare data lucruri complet necunoscute…
    Culinar, apreciem din suflet invitatiile la masa in casa prietenilor nostri dragi, Antogneta fiind un bucatar amator atat de pasionat si rafinat si restaurantele locale, (de felul La Fattoria, Riva del Garda, care nu trebuie ratat!) unde localnicii ies foarte frecvent la masa pentru a savura preparatele locale gatite intr-un mod traditional, simplu si corect.
    Asteptam cu multa nerabdare desemnarea castigatorului cartii, iar daca cumva norocul ne va surade sa nu iti imaginezi cumva ca ne vom limita la incercarea doar a unei singure retete!
    Te imbratisez cu mult drag, Daiana

    1. Draga Daiana,
      desigur ca stiu despre pasiunea voastra pentru Italia. Daca imi aduc bine aminte, cred ca asa v-am si cunoscut blogul – descoperisem una din minunatele voastre retete si m-am indragostit definitiv de blogul vostru! Nu stiam despre ideea cu semplice e buono, dar acum, cunoscandu-va, inteleg de ce v-ati gandit initial la acest nume πŸ™‚
      Te imbratisez draga mea, abia astept sa ne revedem! :*

  10. Imi place la nebunie mancarea italieneasca, ador faptul ca foloseste ingrediente proaspete si sanatoase. Cand intri intr-o pizzerie din Italia (eu am vizitat Sicilia) te copleste sentimentul ala de “acasa”, locul frumos aranjat, cu mese si scaune din lemn, cu fete de masa inflorate sau in patratele, si mirosurile imbietoare din bucatarie. Si atmosfera de voie buna, toata lumea vorbeste cu toata lumea, pofta de mancare si de viata ale italienilor sunt molipsitoare. Mi-au placut asa (incerc sa fac un clasament): fructele de mare super proaspete, risotto cu pepe galben si prosciuto crudo, inghetata cu fistic..yumii..

    1. Draga Anca,
      cu cuvantul “acasa” cred ca ai spus totul despre atmosfera din pizzeriile traditionale din Italia! Si nu numai, la fel e si in micile Tratorii sau Osterii – o adevarata incantare!
      Iti multumesc pentru vizita draga mea! :*

Un gand, o idee, o intrebare?

retete, explorari culinare, recenzii de restaurante and more

Aperitiv Bauturi brunch calatorii ceva bun ceva dulce ceva simplu Cina comfort food desert jurnal de calatorie lacto-ovo vegetarian lacto-vegetarian libraria culinara Micul Dejun non-vegetarian ovo-vegetarian paine paine cu maia peste Pranz raw-vegan restaurant review retete de Anul Nou retete de baza retete de Craciun retete de iarna retete de Pasti retete de primavara retete de toamna retete de vara retete rapide salate smochine sparanghel taste of England taste of France taste of India Taste of Italia Taste of London taste of Morocco taste of Romania vegan vegetarian Yotam Ottolenghi
©2017 Mint&Rosemary - Andra Constantinescu. All Rights Reserved. Design by DOJO.