From London, with love!
Prima zi de primavara si o plimbare in parc. Hampstead Heath etse probabil unul dintre cele mai frumoase parcuri din Londra
Ieri a fost prima zi de primavara adevarata in Londra: 18 gade Celsius, un cer senin de un albastru perfect si un soare generos care ne-a scos pe toti afara din case. Cu mic cu mare, cu bunici, strabunici, pitici si catei, toata lumea a iesit din casa si a luat cu asalt parcurile, gradinile si terasele. La ora 12 cu greu mai gaseai vreun loc pe o terasa, iar cozile la cafenelele din parcuri erau de-a dreptul impresionante. Traficul a fost absolut infernal, in nordul Londrei metroul a fost inchis, iar autobuzele de replacement cu greu faceau fata multimii de oameni. Pe sosele se circula bara la bara, iar trotuarele au fost aglomerate cum rar am mai vazut. Cu toate astea, nu am auzit nici macar claxon, in autobuzele pline ochi nu a fost nici macar un om care sa comenteze ca a asteptat 20 de minute in statie sau ca autobuzul e blocat de 15 minute in trafic. Ori poate am fost eu prea zen ca sa mai observ si altceva in afara de albastrul cerului si razele blande ale soarelui 🙂
De dimineata – nu prea devreme, totusi – mi-am luat la pachet aparatul foto si am plecat si eu sa ma ratacesc pe aleile din Hampstead Heath si sa ma bucur de un ceai cu lapte si o prajitura cu morcovi la terasa de langa Kenwood House. Mi-am lasat pasii sa ma poarte fara o directie anume, iar gandurile sa-mi zboare unde doresc ele: la primavara care uite, a venit deja, la oameni frumosi, care chiar daca nu sunt aici cu mine, sunt mereu prezenti in gandurile mele, la planuri pentru viitorul mai mult sau mai putin indepartat. E ceva in aceste prime raze de soare ale fiecarui an – ceva care imi umple sufletul de bucurie si de speranta. E ceva magic in linistea care inconjoara aceasta mare de iarba verde, brazdata din loc in loc de cateva branduse timide, ori de copaci abia imuguriti. E ceva magic in lacurile imense, de un albastru perfect, care sunt casa si masa pentru rate galagioase sau lebede elegante.
La terasa de langa Kenwood House e forfota mare: familii cu copilasi de doar cateva luni, bunici cu nepoti si catei, tineri cu chef de distractie, ospatari care nu mai prididesc cu debarasarea, copii care alearga printre mese si rad cu pofta din te miri ce. Cu greu imi gasesc un loc liber la o masa, alaturi de o batranica vesela care isi soarbe elegant ceaiul. Ii cer permisiunea sa ma asez, iar ea ma invita cu un zambet larg. “It’s such a beautiful day, isn”t it?” – ma intreaba bland, iar dupa ce cadem de acord asupra vremii, imi povesteste zambind despre fiica ei si nepotelul care se joaca in parcul din fata noastra. La masa alaturata, doua doamne trecute bine de prima tinerete dapana amintiri si fac planuri de vacanta: “I think we will go to Sardegna this summer, I’ve heard it’s amazing!”. Zambesc. Ma gandesc si eu la Sardegna. Dar poate nu vara asta, poate la anul. La masa din fata, un cuplu de indragostiti isi dau mainile peste masa si se privesc in ochi, fara sa le pese catusi de putin de forfota din jurul lor. Eu imi sorb fericita ceaiul, mananc incet prajitura cu morcovi si ii zambesc soarelui: “It’s a wonderful day!”
Cu soarele in suflet si un zambet larg am plecat de la terasa, mi-am inchis telefonul si mi-am lasat gandurile si pasii sa ma poarte intr-un peisaj de poveste. O poveste frumoasa, despre micile bucurii care ne inconjoara la tot pasul si care ne inveselesc gandurile, facand-ne mai buni, mai frumosi si mai optimisti.
O primavara magica sa aveti, dragii mei!
From London,
with love,
Andra
2 Comments
Simona Luca
Cu asa poze frumoase mi-ai transmis si mie din optimismul tau….da, a fost o zi superba iar primăvara chiar ne încarcă pozitiv sa o luam de la capăt iar si iar…Numai zile însorite iti doresc , draga mea!
Andra Constantinescu
Te pup Simona!
Ma bucur daca am reusit sa iti transmit si tie din optimismul meu! :*