Taste of Italia: Focaccia cu rozmarin – varianta cu drojdie [*vegan]
Focaccia – aceasta painica subtire (nu are mai mult de doi-trei centimetri in inaltime), de origine italiana, dar deja faimoasa in toata lumea, te cucereste prin aromele sale delicate si prin textura usoara si pufoasa. Cea mai populara varianta este focaccia genovese insa focaccia este prezenta in toate regiunile Italiei, este preparata dupa diverse metode si aromatizata cu cele mai variate ingrediente cum ar fi focaccia pugliese – acoperita cu rosii sau focaccia di Recco – umpluta cu branza. Aluatul de baza contine faina, drojdie, apa, sare si ulei de masline, insa pentru o focaccia mai bogata in arome se pot adauga diverse ierburi aromatice, ceapa, masline sau chiar branzeturi.
Dupa o documentare serioasa inceputa cu L’enciclopedia della cucina Italiana si continuata cu o incercare soldata cu un esec lamentabil, am hotarat totusi sa mai dau o sansa retetei pe care am gasit-o in una dintre cartile lui Paul Hollywood – un brutar de origine britanica, despre care se spune ca in anul 2008 a creat cea mai scumpa paine vanduta in Marea Britanie – facuta dintr-un aluat cu migdale si branza Roquefort. (sursa: Wikipedia).
Am hotarat sa imi aromatizez focaccia de astazi cu rozmarin – una din ierburile mele preferate. Gustul usor astringent al rozmarinului se completeaza de minune cu aroma puternica a uleiului de masline extravirgin, iar cristalele de sare de mare nu fac decat sa intensifice cele doua arome.
Pentru o focaccia cu dimensiuni de aproximativ 30cm x 20cm avem nevoie de urmatoarele:
Ingrediente:
pentru aluat:
250 grame faina alba pentru paine (faina cu continut ridicat de gluten)
7 grame sare de mare
7 grame de drojdie uscata
2 linguri ulei de masline extravirgin
200 ml apa
in plus:
3-4 linguri ulei de masline
doua crengute de rozmarin
sare de mare
Intr-un castron se amesteca faina cu sarea, dupa care se adauga drojdia si se amesteca din nou. Se adauga cele doua linguri de ulei de masline si 150 ml de apa rece si se amesteca cu mana sau cu o lingura de lemn pana cand se obtine un aluat compact.
In continuare, se adauga treptat, putin cate putin apa ramasa (50 ml) si se framanta cu mana timp de aproximativ 5 minute, pana cand intreaga cantitate de apa se va incorpora in aluat. Se obtine astfel un aluat umed si destul de lipicios. Se foloseste apa rece in acest aluat, asta inseamna ca drojdia va avea nevoie de mai mult timp pentru a actiona, iar aluatul va creste mai incet.
Dupa ce intreaga cantitate de apa este absorbita complet, se mai lucreaza aluatul timp de inca 5 minute dupa urmatorul procedeu: se trage aluatul cu mana, formand o fasie lunga de aproximativ 10-12 cm, dupa care se indoaie fasia in doua, se roteste castronul la aproximativ 90 de grade si se repeta procesul de tragere si impaturare a aluatului. Acest procedeu permite glutenului sa se dezvolte complet si se va obtine astfel un aluat elastic, foarte usor de manevrat.
In continuare, se rastoarna aluatul pe planul de lucru uns bine cu ulei si se framanta timp de inca 5 minute, impingand aluatul cu podul palmei. Obtinem astfel un aluat elastic, compact si nelipicios.
Dupa ce am incheiat procesul de framantare, ungem castronul cu putin ulei si transferam aluatul in castron, acoperim cu folie de plastic si lasam la crescut intr-o incapere calduroasa (eu am lasat cuptorul pornit in bucatarie si am asezat castronul cat mai aproape de aragaz) timp de o ora si jumatate, pana cand aluatul creste in volum de 4 ori.
Cand aluatul a crescut suficient, se transfera cu mare atentie in tava tapetata cu hartie de copt, avand grija sa se pastreze cat mai mult aer in aluat. Se intinde usor cu varful degetelor aluatul pe toata suprafata tavii si se lasa la crescut, descoperit pentru inca o ora.
Dupa inca o ora, formam mici adancituri in aluat cu buricul degetelor, stropim cu ulei de masline, adaugam rozmarinul si sarea de mare si coacem focaccia in cuptorul incins la 220 de grade pentru 20-25 de minute.
Cand focaccia este coapta, o scoatem din cuptor si o lasam sa se raceasca pe un grilaj.
Focaccia poate fi servita simpla, ca aperitiv sau ca acompaniament pentru supe-creme, ori poate fi folosita ca baza pentru bruschetta.
Enjoy!
12 Comments
Timea
super focaccia! imi place tare mult.
Andra
Multumesc draguta! Te pup! :*
DiaMar-bucataria galbena
Ai un premiu la mine.Sa vii sa-l ridici.Te pup!
Andra
Esti o scumpa Dia draga, multumesc din suflet pentru premiu! Pupici!
Dana
extrem de tentanta focaccia asta ! Mai ales cu rozmarin…mmmmm !
Andra
Asa e, Dana, e super tentanta si extrem de gustoasa!
Pupici! 🙂
Emily
imi place atat de mult rozmarinul … iar painica aceasta e cu siguranta super delicioasa! te pup
Andra
Rozmarinul e si preferatul meu (de unde si numele blogului :P)
Iar painica asta este exact pe gustul meu! 🙂
strumfa bucatareste
ce bine arata, nu am mancat niciodata, dar voi face si eu 😉
Andra
Sa faci draga Strumfa, si sa-mi spui daca ti-a placut, ca eu una am devenit dependenta de focaccia :))))
claudia italia
uau! simt mirosul de paine calda cu iz de rozmarin, cred ca ti-ai gresit
cariera, pupici!
Andra
Claudia, cred si eu ca mi-am gresit cariera, dar nu-i nimic, ca-s inca tinara, mai am timp sa ma fac brutareasa 😛
Multumesc pentru vizita, te mai astept pe aici 🙂
Pupici si imbratisari!