Ciorba de conopida

retete cu gust de acasa

 ciorba de conopida cu marar si leustean

Ce ti-e si cu dorul asta! Vine asa, tiptil-tiptil si ti se infiripa in suflet taman atunci cand ti-e lumea mai draga. Uneori il potolesti usor, cauti sa auzi o voce de acasa, te mai intinzi la taclale cu vreo prietena pe care n-ai mai auzit-o de luni de zile, te bucuri de bucuriile ei si zici ca ti-a trecut. Dar nu-i tot timpul asa. Sunt clipe cand dorul asta nu se lasa dus asa cu una, cu doua. In zadar ii spui tu povesti, in zadar incerci tu sa-l indupleci cu un cantec de dor sau un pahar de vin. Nu se lasa plecat si pace. Si atunci nu iti ramane decat sa stai cu el la taclale, sa-l asculti ca pe un prieten venit de departe si sa incerci sa il indupleci asa cum stii tu mai bine: cu o mancare ca la mama acasa. Si ce poate fi mai “ca acasa” decat o ciorba acra, bogata cu toate legumele verii si parfumata cu leustean proapspat? Conopida am avut in frigider, asa ca ciorba de conopida a fost de data asta, dar la fel de bine s-ar fi potrivit si o ciorba de cartofi sau ah, inca si mai bine, de gulie. 

Dar sa faci in Londra mancare “ca la mama acasa” nu-i intotdeauna usor. In tara asta, in care consumerismul dus la extrem a facut posibil sa gasesti cam tot ce-ti trece prin cap in materie de produse alimentare, fructe si legume, si – mai mult decat atat – sa le gasesti oricand si aproape oriunde, putine lucruri sunt de negasit ori de-a dreputul rarissime. Well, leusteanul e unul dintre ele. (Pe aceeasi lista ar mai fi leurda, radacina de patrunjel, zeama de varza si visinele – I’ll just leave this list here, in caz ca aveti drum prin Londra si vreti sa-mi aduceti ceva de acasa :D). Nu-i de gasit si pace! Marile lanturi de supermarketuri n-au auzit de el, magazinele de cartier sunt prea ocupate sa vanda coriandru si patrunjel, si nici macar in pietele renumite pentru delicatese nu ai prea mari sanse sa gasesti macar vreo 3 frunze de leustean. Anul trecut am fost norocoasa sa primesc un ghiveci cu doua fire de leustean de la niste romani gospodari – insa nepriceputa cum sunt in ale gradinaritului, n-am reusit sa-l inmultesc. Anul asta aproape ca imi luasem gandul, si eram cat pe ce sa pun mana pe telefon si sa o rog pe mama sa imi trimita o legatura de acasa, cand mare mi-a fost surpriza sa gasesc leustean proaspat de vanzare la un magazin cu delicatese romanesti (si italienesti) recent deschis in nord-vestul Londrei. O delicatesa e leusteanul in Londra, asadar – si atunci zau ca nu-ti vine sa-l irosesti asa, oricum. Il pastrezi pentru ocazii speciale – asa cum pastrezi un vin vechi si pretios, si il folosesti in cazuri de maxima importanta ori pentru a trata doruri nestavilite venite asa, pe nepusa masa. 

 Prea multe n-ar fi de spus despre frumoasa mea ciorba de conopida de astazi, insa cateva aspecte se cer totusi a fi mentionate:

– secretul pentru a pastra legumele crocante este dat pe de o parte de respectarea timpilor de fierbere, care difera de la o leguma la alta, si pe de alta parte de felul in care sunt tocate legumele. Cu cat bucatile sunt mai apropiate ca marime, cu atat ele vor fierbe mai uniform. Iar ordinea in care sunt puse legumele este de maxima importanta daca vreti sa obtineti un rezultat notabil.

– rosiile – Pentru ca n-am nici o sansa sa gasesc aici rosii mari, carnoase, de gradina (ma rog, sau cel putin nu la un pret decent), iar ceea ce se vinde in supermarket sub denumirea de “rosii” nu este nimic altceva decat un fel de plastic colorat cu miros de rosii si gust de nimic – singurele rosii de care ma pot apropia sunt niste rosioare mici, lunguiete, foarte dulci si foarte foarte parfumate. M-am gandit ca ar fi pacat sa le arunc in ciorba si sa le las sa fiarba pana cand nu ar mai fi ramas nimic din ele, asa ca am recurs la un mic truc: am pus in ciorba o cantitate generoasa de passatta, iar rosioarele pretioase le-am copt in cuptor la foc mic, vreme de cateva ore bune si le-am pus in ciorba fix inainte de servire. Please, try this at home! 

– am acrit ciorba de conopida cu o combinatie de zeama de lamaie si zeama de lime, pentru ca nu am otet, iar borsuri la plic si alte inventii de genul asta n-am folosit niciodata si nici nu intentionez sa folosesc de acum inainte. 

– initial m-am gandit la o ciorba clara, limpede, fara dressing de ou (sau “zdrente” – cum le stiu eu de acasa). Asta se vede in poze si asa am si mancat primele portii azi – condimentate doar cu leustean si marar din belsug. Insa tentatia a fost prea mare si in final am aruncat in oala si un ou batut cu cateva picaturi de zeama de lamaie. Prin urmare, maine ma duc sa ma aprovizionez si cu o smantana de-a noastra, de-a fermentata – ca daca-i bal, atunci bal sa fie pana la capat! 🙂

Astea fiind spuse, urmeaza reteta – cu precizarea ca in loc de conopida puteti folosi cu acelasi succes bucati de gulie sau chiar cartofi. Cantitatile sunt suficiente pentru 6-8 portii, pentru ca oricat m-as stradui sunt absolut incapabila sa fac doar doua sau trei portii de ciorba. Desigur, asta nu este nicidecum o problema: prieteni doritori de o ciorba ca acasa se gasesc intotdeauna, iar in cel mai rau caz, o dieta cu ciorba de conopida n-a ucis pe nimeni, nu-i asa?

Astea fiind spuse, ca de obicei va invit la povesti: m-as bucura sa imi lasati cateva randuri in care sa imi povestiti despre ce inseamna pentru voi o ciorba “ca la mama acasa”. Daca ar fi sa alegeti, ati alege o ciorba acra, sau o ciorba dulce? Leusteanul: yes please, bring me plenty – sau oh, no, thank you very much? Sau si mai bine: cu zdrente sau fara zdrente? – asta-i intrebarea 🙂

From London,

with love,

Andra