Sparanghel la cuptor cu sos Gribiche si creson
Retete vegetariene de sarbatoare
Sparanghel la cuptor cu sos Gribiche si creson
Sparanghel la cuptor cu sos Gribiche si creson
Fin, delicat, cu un gust distinct si foarte subtil, sparanghelul este una din delicatesle primaverii. Iar pentru ca sarbatoarea Pastelui se apropie cu pasi repezi, astazi va propun o reteta speciala: sparanghel cu sos Gribiche si creson.
Sparanghelul este pentru mine una dintre cele mai asteptate legume ale sezonului de primavara. Fin, delicat, cu un gust distinct si subtil, sparanghelul este considerat o delicatesa, in mare parte datorita sezonului destul de scurt (in UK sparanghelul este in plin sezon incepand cu sfarsitul lunii martie si pana la finalul lunii iunie), dar si datorita pretului destul de ridicat. Ca orice delicatesa, sparanghelul este in cele mai multe cazuri vedeta din farfurie, insa poate fi folosit si pe post de garnituri sau in salate, alaturi de alte legume. Ca si modalitati de preparare, sparanghelul nu necesita proceduri foarte elaborate: partea mai groasa a tulpinei se curata cu ajutorul unui peeler, iar in continuare sparanghelul poate fi fiert, prajit pe grill sau copt in cuptor. De asemenea, pentru ca sparanghelul este foarte fraged, timpul de preparare este si el foarte scurt: fiebere: 3-4 minute, pe grill: 3-4 minute, iar la cuptor: maxim 10 minute. Din punct de vedere al condimentelor, sparanghelul este prieten foarte bun cu sarurile fine (fleur de sel, sare Maldon, sare roz de Himalaya), uleiul de masline, zeama de lamaie, piperul negru proaspat macinat si ierburile aromatice.
Pentru reteta de astazi – sparanghel la cuptor cu sos Gribiche si creson – am lasat sparanghelul pe post de vedeta, l-am copt in cuptor doar cu fleur de sel si cateva picaturi de ulei de masline si l-am asezonat cu un sos mai special, despre care urmeaza sa va povestesc in detaliu in cele ce urmeaza.
Daca despre sparanghel am mai vorbit si cu alte ocazii (una din retele mele preferate ale anului trecut este aceasta fabuloasa tarta cu sparanghel, rosii Santini si branza de capra), astazi as vrea sa insist putin asupra sosului Gribiche, care mie cel putin mi-a dat mari batai de cap. Ca de obicei, cand testez o reteta noua, prima sursa de inspiratie la care ma rapostez este Larousse Gastronomique. Cu atat mai mult cu cat sos Gribiche nu numai ca nu mai facusem pana acum, dar nici macar nu am avut ocazia sa il mananc pe undeva – deci nu stiam nici cum ar trebui sa arate si nici cum ar trebui sa fie la gust. Larousse Gastronomique m-a lamurit cu privire la reteta, insa cautarile ulterioare pe internet m-au debusolat total cu privire la aspect si m-au pus intr-o si mai mare incurcatura cu privire la metoda de preparare.
Am ramas asadar la Larousse ca punct de pornire si ceea ce credeam eu ca va fi “piece of cake” – ca sa zic asa – s-a transformat intr-o aventura de doua zile, cu 8 oua irosite, aproape un litru de ulei risipit, o tona de castroane, castronele si ustensile de spalat si – mai rau – nervii mei aproape praf. Pe scurt – ca sa incepem cu inceputul – fara nici un fel de falsa modestie, ma consider expert in maioneze. Asa se face ca atunci cand am citit despre sosul Gribiche ca este un fel de maioneza, insa pe baza de galbenus fiert nu am avut nici un fel de emotie. Pana cand m-am apucat de treaba. Afurisitul de galbenus nu vroia nicicum sa se dea legat cu uleiul. Am incercat varii metode (8 galbenusuri, remember?): galbenusul fiert mai moale, mai tare, zdorbit cu furculita, dat prin sita (aia fina, de ceai, da! :P), amestecat cu spatula, cu lingura de lemn, cu telul in forma de para, in castron mic, castron mare, bol mediu – fara nici un fel de succes. Am adaugat mustar (desi reteta din Larousse nu prevede) – si parca-parca s-a mai legat ceva, dar emulsia a fost extrem de instabila si s-a taiat din nou. Am adaugat otet (conform retetei din Larousse si cumva impotriva a ceea ce simteam eu – as fi preferat zeama de lamaie) – otetul a stabilizat emulsia si am avut parca senzatia ca ajung undeva – insa gustul a fost oribil. Dupa 4 ore si 7 oua aruncate (aproape) pe geam am renuntat si m-am apucat de spalat vase :)).
Astazi de dimineata, cu mintea proaspata (si vase curate) m-am apucat iar. Am fiert din start doua oua – just in case – si am luat iar reteta din Larousse. Prima tura a ajuns la chiuveta. Ajungea pe geam sau in curtea blocului, dar zau mi-a fost frica de amenda: nu de alta, dar cu banii de amenda as mai putea lua niste oua. Si ulei. In fine, pentru ca ma stiam cu ouale pe sfarsite, am renuntat la cuvantul strict al lui Larousse, mi-am calcat pe suflet si am adaugat un galbenus crud. Si daca tot am iesit din tipar, am inlocuit si otetul ala (care imi statea pe creier) cu zeama de lamaie. Evident, a fost bine. Foarte bine chiar. Excelent de-a dreptul!
Dar ce este atat de special la acest sos Gribiche, anyway? In afara de galbenusul fiert, particularitatea acestui sos consta in condimente: castraveti murati (cu cat mai mici cu atat mai bine), capere (de preferat capere mici, conservate in sare, dar sunt la fel de bune si cele conservate in otet), albus fiert maruntit, patrunjel si tahon. Sosul este fin si delicat, iar castravetii si caperele il scot efectiv din anonimat si ii dau un gust puternic, usor acrisor si sarat. Tarhonul si patrunjelul vin cu o nota de prospetime, iar albusul maruntit aduce un plus de textura. Zeama de lamaie, cresonul si cateva boabe de piper negru macinate grosier (sau pisate intr-un mojar) sunt suficiente pentru a da o nota usor picanta si a aduce toate aceste arome la un loc, intr-un sos absolut spectaculos.
Sosul Gribiche poate fi folosit pe post de garnitura si cu alte legume: broccoli, conopida, praz, sau chiar cu peste. Fiind un sos pe baza de ou, legumele sau pestele trebuie sa fie reci in momentul in care sosul este pus deasupra, altfel sosul se va taia si isi va pierde aspectul si gustul.
In continuare va invit sa testati si voi reteta de Sparanghel la cuptor cu sos Gribiche si creson, si va asigur ca puteti avea incredere in reteta de sos Gribiche, pentru ca sosul – asa cum l-am adaptat eu – nu ridica nici un fel de probleme 🙂
Ingrediente
- o legatura de sparanghel (aprox. 12 fire)
- sare (fleur de sel)
- ulei de masline
- un galbenus crud
- un ou fiert tare
- 100 grame ulei din samburi de struguri
- zeama de la o jumatate de lamaie
- 20 grame castraveti murati tocati marunt
- 20 grame capere
- doua fire de tarhon verde - tocat marunt
- cateva frunze de patrunjel verde - tocat marunt
- sare (fleur de sel) - optional, doar daca este necesar
- piper negru proaspat macinat
- cateva fire de creson
Metoda de preparare
- Se preincalzeste cuptorul la 200 grade Celsius.
- Sparanghelul se curata, se aseaza intr-o tava protejata cu hartie de copt, se condimenteaza cu sare (fleur de sel) si cativa stropi de ulei de masline si se da la cuptor pentru 10 minute.
- Sosul Gribiche: se amesteca galbenusul crud cu galbenusul fiert pana cand se omogenizeaza. Se adauga treptat uleiul, amestecand continuu pana cand se obtine un sos asemanator maionezei. Cand sosul incepe sa se ingroase se adauga zeama de lamaie. In continuare, se adauga albusul fiert tocat marunt, castravetii, caperele, tarhonul si patrunjelul. Se condimenteaza cu sare (doar daca este necesar, caperele si castravetii murati contin deja sare) si piper negru proaspat macinat. Se decoreaza cu cateva fire de creson.
- Pentru servire, lasati sparanghelul sa se raceasca complet, asezati cateva fire de sparanghel pe un platou si puneti deasupra o cantitate generoasa de sos Gribiche. Asezonati (dupa gust) cu piper negru proaspat macinat.
Enjoy!
One Comment
Pingback: