Taste of Scotland – surpriza din bucataria regala
Trei zile sunt prea putine pentru a vedea Scotia in toata splendoarea ei, insa cu vremea buna de partea mea, cu prieteni dragi pe post de ghid si gazda primitoare, am reusit sa-i descopar cateva din minunatele-i taine: peisaje incantatoare, castele pline de istorie si un restaurant vegetarian cu atmosfera prietenoasa si mancare pe masura.
Pentru ca primavara pare ca inca se lasa asteptata, m-am gandit sa va invit astazi la o sueta – fara reteta – despre dragoste, calatorii, surprize si bucatarii.
Iubesc calatoriile: de fiecare data o calatorie ma emotioneaza si ma inspira in aceeasi masura! Imi place sa cred ca fiecare calatorie este o experienta de viata si din toate aceste calatorii ma intorc mai bogata – fie ca vizitez o tara noua, un oras nou, sau revizitez locuri atat de dragi sufletului meu!
Acum cateva saptamani am descoperit Scotia – o mica parte, desigur, insa cu siguranta a fost doar inceputul. Ah, si ce descoperire minunata! La o aruncatura de bat (si 45 de minute de zbor) de Londra, am gasit un oras cochet, cu strazi largi si case pline de personalitate, cu cafenele retro si multe, foarte multe restaurante italiene – cu siguranta ca nu as gresi daca as spune ca am vazut in Glasgow mai multe restaurante italiene decat in oricare alt oras din afara Italiei.
Am stat doar trei zile in Glasgow (le multumesc pe aceasta cale dragilor mei prieteni Catalin si Cristina care mi-au fost gazde primitoare si ghizi priceputi), insa spre surprinderea mea, de aceasta data nu restaurantele italiene m-au atras, ci un restaurant vegetarian cu multa personalitate si o atmosfera prietenoasa si foarte relaxata. Despre ce am mancat si ce am baut la Mono – restaurantul vegetarian din Glasgow am sa va povestesc spre final, pentru ca vreau mai inainte sa va povestesc despre peisajele minunate pe care le-am intalnit in scurta mea sedere in Scotia, dar mai ales despre surpriza de la Castelul Stirling.
Acum cateva saptamani am descoperit Scotia – o mica parte, desigur, insa cu siguranta a fost doar inceputul. Ah, si ce descoperire minunata! La o aruncatura de bat (si 45 de minute de zbor) de Londra, am gasit un oras cochet, cu strazi largi si case pline de personalitate, cu cafenele retro si multe, foarte multe restaurante italiene – cu siguranta ca nu as gresi daca as spune ca am vazut in Glasgow mai multe restaurante italiene decat in oricare alt oras din afara Italiei.
Am stat doar trei zile in Glasgow (le multumesc pe aceasta cale dragilor mei prieteni Catalin si Cristina care mi-au fost gazde primitoare si ghizi priceputi), insa spre surprinderea mea, de aceasta data nu restaurantele italiene m-au atras, ci un restaurant vegetarian cu multa personalitate si o atmosfera prietenoasa si foarte relaxata. Despre ce am mancat si ce am baut la Mono – restaurantul vegetarian din Glasgow am sa va povestesc spre final, pentru ca vreau mai inainte sa va povestesc despre peisajele minunate pe care le-am intalnit in scurta mea sedere in Scotia, dar mai ales despre surpriza de la Castelul Stirling.
Am ales sa vizitam Castelul Stirling intr-o zi cu cer senin, de un albastru intens, cum rar am intalnit in zilele de iarna petrecute in Regatul Unit. Frigul era totusi destul de patrunzator, insa in conditiile in care prognozele anuntasera furtuni de zapada si rafale de vant, cerul senin a fost de-a dreptul o surpriza placuta! Cum am iesit din Glasgow pe autostrada, indreptandu-ne spre Stirling, ma asteptam la clasicul peisaj monoton ce insoteste majoritatea autostrazilor, insa surpriza a fost una de proportii: variate forme de relief, campii si dealuri acoperite de o patura colorata in cel mai crud verde pe care il poti vedea intr-o zi de februarie, munti cu crestele acoperite de zapada, un drum lin si relaxat care ne-a condus pana in Stirling – orasul-cetate care mi-a adus aminte instant de Sighisoara noastra.
Castelul Stirling este unul dintre cele mai mari casteluri din Scotia, iar anul trecut a fost votat de catre cititorii publicatiei “Which?” pe locul intai in topul mai importante atractii istorice din UK, surclasand alte celebre atractii, cum ar fi The Houses of Parliament sau Tower of London. Inconjurat de un peisaj de poveste, castelul ne-a deschis primitor portile si ne-a invitat sa ii aflam povestea – o poveste cu regi si regine, curteni si curtezane, intrigi si razboaie de pe vremuri de mult apuse.
Marea surpriza a acestei excursii a fost “Bucataria Regala” – o punere in scena absoult spectaculoasa, o reproducere extrem de detaliata a activitatii de zi cu zi din bucataria care deservea castelul pe acele vremuri. Am sa las fotografiile sa vorbeasca despre aceasta minunata surpriza, insa inainte de asta, va impartasesc pe scurt cateva informatii pe care le-am cules despre bucataria din secolul 16. (Sursa: documentele puse la dispozitie de catre administratia Castelului). In bucataria pe care urmeaza sa o vedeti se pregateau bucatele pentru festivitati regale, picnicuri pentru vanatori si mese pentru personalul curtii regale.
Curtea Regala obisnuia sa isi mute resedinta din timp in timp, iar cu ocazia mutarii erau transportate toate bunurile si echipamentele, inclusiv cele care tin de bucatarie. Bucataria despre care vorbim a fost instalata la Stirling in anul 1543, iar pentru transportul ustensilelor si al echipamentelor de bucatarie au fost necesare 19 carute trase de cai.
Curtea Regala avea pe vremea aceea doua bucatarii. In “cuisine de bouche” se preparau bucatele pentru hrana oficialilor, monarhului si a principalilor curtezani. Mancarea pentru personalul auxiliar si servitori era preparata in “cuisine de commun”.
Majoritatea personalului din bucatarie era compus din barbati – se pare ca locul femeii, in acele timpuri, nu era in bucatarie – doar in rare situatii femeile erau puse sa lucreze in bucatarie. (Funny fact: Se pare ca pana in anul 1620 nu exista atestari oficiale care sa confirme prezenta femeilor in bucatariile Scotiene).
Dieta vremurilor era bazata in principal pe preparate din carne, iar in perioada postului – preparate din peste. Carnea era de obicei conservata in sare ori in otet (murata). Carnea murata se pare ca avea un gust mai bun si era mai ieftina, spre deosebire de carnea conservata in sare, care necesita un timp lung de preparare pentru a putea fi servita. Castelul dispunea si de o gradina de legume si fructe care furniza produse proaspete pentru prepararea hranei. (Funny fact: Gradinarul nu isi lua salariul daca nu era capabil sa furnizeze suficiente fructe si legume proaspete). Pentru condimentarea mancarurilor se foloseau diverse ierburi si condimente. Cimbrul si rozmarinul erau cultivate in gradina castelului, fiind principalele plante aromatice utilizate in acele vremuri. Condimentele (cele mai utilizate erau piperul, cuisoarele si scortisoara) erau importate din India sau Africa.
Painea si berea erau principalele componente ale dietei pentru toti membrii societatii din acele vremuri. Alocatia zilnica a unui servitor al curtii Scotiene consta in o paine si un pint de bere. (Funny fact: Se pare ca in acele vremuri berea era inca mai populara decat apa sau laptele). Painea era coapta in cuptoare de piatra, preincalzite la temperaturi foarte ridicate. Faina utilizata era cernuta de doua-trei ori prin site fine, pentru a inlatura orice impuritati, apoi era adunata la un loc cu ajutorul unei aripi de gasca ori a unei pensule foarte fine. Aluatul era compus din faina, sare si apa, iar ca agent de crestere era folosita spuma de malt fermentat.
Am incheiat aceasta excursie minunata cu o cina la Mono – unul dintre multele asezari vegetariene din Glasgow – un pub vegetarian cu atmosfera prietenoasa, oameni frumosi si mancare bunicica.
Am inceput cu o limonada din lamaie si trandafiri: proaspata, racoritoare si extrem de parfumata.
…si am continuat cu un hamburger vegetarian asezonat cu cartofi prajiti si rondele de ceapa pane. Va spun de pe acum ca nu sunt o mare prietena cu hamburger-ul, n-am fost niciodata si asa cum ma cunosc, cred ca sunt slabe sanse ca intre mine si un hamburger sa se lege vreodata vreo poveste de dragoste. Astea fiind spuse, despre hamburger-ul vegetarian de la Mono trebuie sa recunosc ca a fost bunicel: o chifla poate putin prea seaca pentru preferintele mele, o imensa ciuperca suculenta prajita pe grill, salata proaspata, crocanta si un strop de maioneza. Highligt-ul meniului a fost pentru mine reprezentat de inelele mari de ceapa, prajite intr-un batter pufos si crocant cu faina si bere blonda si bine condimentat cu sare si seminte de mustar.
Recomand acest pub pentru o seara relaxata si nu foarte pretentioasa intre prieteni – fie ei vegetarieni sau nu – pentru ca atmosfera este intr-adevar prietenoasa, ocazional se organizeaza concerte live, iar in interiorul pub-ului functioneaza un mic magazin in care puteti gasi o selectie interesanta de CD-uri si discuri de vinyl.
Mono
12 King’s Court
Glasgow
Lanarkshire
G1 5RB
0141 553 2400
Previous
9 Comments
coco
frumoase imagini !!!
andra constantinescu
Merci Coco!
teodor
Am descoperit si eu Scotia acum doi ani, dar am stat in Edinburgh.
Trebuie vizitat si castelul din Edinburgh. Merita.
Intr-adevar este o tara minunata, dar prea putini romani au descoperit-o.Cu siguranta ca data viitoare am sa merg si eu la Castelul Stirling.
Toate cele bune!!!
andra constantinescu
Teodor, ai dreptate, Scotia e minunata! Mi-am propus sa ma intorc la vara in acele locuri. Pun si Edinburgh pe lista, neaparat!
Hugs! :*
liana
Bucatariile altor vremuri (si locuri) sunt un subiect foarte interesant pentru mine, imi place articolul tau! Era fain daca ar fi dat ceva de gustat, un fel de mancare gatit in bucataria aceea dupa o reteta veche.
andra constantinescu
Multumesc Liana!
Da, era interesant sa se organizeze si o degustare. Din pacate nici macar restaurantul nu l-am mai prins deschis, sa fi testat macar niste preparate moderne…
Anonymous
Scotia este o tara minunata din multe puncte de vedere. Cum ti s-au parut scotienii? Data viitoare incearca sa ajungi la tapa organic in Glasgow. Felicitari pt.blog 🙂
Anki
Vai, pe mine m-ai cucerit inca de la comparatia cu Sighisoara mea 🙂
Lasand la o parte subiectivismul, imi place tare mult punerea in scena a bucatariei medievale.
Punem si noi Scotia pe lista ‘de vizitat’. Multumesc pentru articol!
ioanas
Inca una care-i pe lista mea de calatorii de anul asta, inca nu m-am decis un de voi merge exact, oricum Edimburgh-ul e primul pe lista 🙂