Bit(e)s & Bobs

Bit(e)s & Bobs – sau ce noutati se mai intampla prin bucataria (si viata) mea

Kimchi, The (Culinary) Book Exchange Club, Fool Magazine

si alte vesti bune

 

Tocmai cand credeam ca mie nu mi se putea intampla asa ceva, azi dimineata inevitabilul s-a produs. Un fir de par alb mi s-a ivit trimfator prin valvataia de bucle dezordonate, vopsite conform trendului in culoarea cuprului. E semn bun – mi-am spus, uitandu-ma de 10 ori in oglinda ca sa fiu sigura ca vad bine. Inseamna ca intineresc si ma imbogatesc. Iar hair stilistul meu isi va vedea in sfarsit visul cu ochii – adica pe mine la coafor in fiecare luna, si nu din an in pasti ca pana acum. Bun. Deci asta a fost prima veste buna, categoria “bobs”. Cu putin noroc, va fi si singura de genul asta. Dar sa nu anticipam.

La categoria “bit(e)s” stam ceva mai bine. Aici avem vesti despre: Kimchi – un fel de noua mea dependenta (daca tot m-am lasat de fumat, trebuia sa ma apuc de ceva, nu-i asa?), un nou proiect in cadrul Librariei Culinare, Fool Magazine, o descoperire si un plic primit prin posta.

Dar sa le luam pe rand:

1. Kimchi (frunze de varza fermentate, cu usturoi, chili si ghimbir) – noua mea descoperire si un subiect de studiu extrem de interesant. De fapt, totul a pornit de la prezentarea pe care a sustinut-o Rene Redzepi la Taste of London, pe tema ‘fermented foods‘. Pasul urmator a fost ca la recomandarea lui Rene Redzepi m-am apucat de citit cartea Cooked scrisa de Michael Pollan. Desi inca nu am ajuns la final, pot sa spun de pe acum ca este cea mai buna carte pe teme culinare pe care am citit-o anul asta. Cartea pleaca de la premisa ca gatitul este unul dintre cele mai interesante si utile lucruri care merita a fi facute de catre oameni, iar actul de a gati are puterea de a transforma nu doar plantele si animalele, ci si pe noi, ca indivizi. Michael Pollan discuta pe larg despre cele 4 modalitati principale de a gati: prajitul cu ajutorul focului, gatitul cu ajutorul lichidului, coptul painii si fermentarea. Capitolul despre fermentare este cel care m-a facut sa intru in primul magazin korean si sa dau iama in kimchi. In urma raziei m-am ales cu un borcan de Mat Kimchi (adica kimchi simplu – inteleg ca sunt mai multe feluri, respectiv cu adaos de morcovi, ridichi sau alte legume), niste dumplings cu kimchi absolut bestiale si un borcan de Sriracha. Intre timp am mai aflat ca in Seoul exista un intreg muzeu kimchi (which makes sense) si ca americanii au inventat chiar si o pizza cu kimchi (which doesn’t). Anyway, the point is that I’m hooked – ceea ce bag de seama ca e de bine, pentru ca se pare ca pasionatii considera kimchi ca fiind cea mai sanatoasa mancare de pe planeta. Ma rog, despre asta cu sanatatea nu stiu ce sa zic, eventual mai discutam dupa ce trec de 100 de ani. 

http://instagram.com/p/rSpzjtkkde

2. Fool Magazine no.4 – The Italian Issue. Ca si cum n-ar fi fost de ajuns ca am casa plina de hartii, agende si carti, acum am mai dat intr-o boala: cea a revistelor. De food – in caz ca avea cineva vreun dubiu. Mananc pe paine BBC Good Food si Delicious (la care m-am si abonat, ca sa stiu de-o treaba), vanez Waitrose Kitchen si Olive, dar si suplimentele de weekend din The Guardian. Si sunt iremediabil si forever indragostita de Fool. Pe scurt, Fool este o revista despre “food insanity brilliance & love”, creata in anul 2012 de suedezii Lotta si Per-Anders Jorgensen. Desi aflata abia la editia cu numarul 4, revista a castigat deja anul trecut titlul de cea mai buna revista de food din lume – titlu oferit de catre Gourmand International. Intamplator sau nu, editia cu numarul 4 este dedicata in intregime gastronomiei italiene. Spun ca nu e intamplator pentru ca asa a fost sa fie, sa descopar revista asta chiar la o luna dupa ce l-am vazut in carne si oase pe Massimo Bottura, la acelasi Taste of London de care discutam si putin mai sus. (Maybe it’s a sign. Just maybe! :). De la fotografiile care spun povesti fermecatoare si pana la cuvintele alese cu grija si imensa atentie la detaliu, intreaga revista este o incantare pentru privire si pentru simtire in acelasi timp. Totul, dar absoult totul este impecabil: temele alese, felul in care ‘curge’ revista, atat de natural se succed articolele si atat de intense sunt fotografiile incat nici nu iti dai seama daca de fapt citesti o revista sau vezi un film.

Articolul despre Massimo Bottura este scris si documentat de catre Lisa Abend (corespondent pentru Time Magazine, colaborator la Bon Apetit si New York Times si autoarea volumului “The Sorcerer’s Apprentice”) si este ilustrat cu fotografii in care personalul de la Osteria Francescana recreaza scene din filmul  8 1/2 – capodopera lui Federico Fellini. Un alt articol absolut fascinant il are ca protagonist pe Christian Puglisi – care dupa doi ani si jumatate in care a lucrat alaturi de Rene Redzepi, a plecat de la Noma si si-a deschis propriul restaurant in Copenhaga. Dar probabil cel mai emotionant si inspiring articol este cel intitulat “The architect, his wines, his horse and the dog” – articol scris si documentat de chiar fondatorii revistei: Lotta si Per-Anders Jorgensen. Articolul este de fapt o poveste maiestuos scrisa si incantator ilustrata, despre arhitectul Gabrio Bini, care impreuna cu sotia sa Genevieve, au lasat Parisul pentru o insula in mijlocul marii Mediterane, undeva intre Sicilia si Tunisia. Este o poveste despre viata, despre pasiune adevarata si dragoste pentru natura si roadele ei in forma cea mai pura.

Fool este o revista in care dragostea pentru frumos se regaseste in fiecare cuvant, in fiecare fotografie sau ilustratie, in fiecare pagina. Nimic in aceasta revista nu pare ca ar fi facut in graba sau sub presiunea timpului. Din 2012, de la lansare si pana acum au aparut doar 4 editii (primele doua sunt sold out), iar asta spune totul despre cat de multa pasiune si cat de mult timp a fost investit in a crearea ei. Cu siguranta ca am sa mai scriu despre Fool, pentru ca am asa un feeling ca aceste cateva randuri intr-o postare despre this and that nu au fost indeajuns.

http://instagram.com/p/rg7HbskkXQ

3. The (Culinary) Book Exchange Club – este un mic proiect desfasurat in cadrul Librariei Culinare. Pe scurt, daca ai o carte pe care vrei sa o dai la schimb e suficient sa pui un anunt pe pagina evenimentului, cu cateva informatii despre carte si eventual o poza. Daca cineva este interesat iti va lasa un mesaj, iar daca totul e in regula, you have a swap! Easy, nu-i asa? Pagina evenimentului e aici, accesul este by invitation only, asa ca daca nu esti deja membru al grupului Libraria Culinara va fi nevoie ca un administrator sa aprobe intrarea ta in grup si abia apoi vei putea participa la acest proiect. Nu-i nimic secret, e doar o modalitate de a ne asigura ca persoanele care participa la aceasta actiune sunt direct interesate de acest subiect. 

4. Lume noua si un blog cu sunny side up. – Mi-as dori sa fac din subiectul asta un subiect permanent la ‘Bit(e)s & Bobs’ pentru ca zau ma bucur cand descopar oameni frumosi. Oameni a caror pasiune nu apare nicaieri declarata in termeni pomposi la sectiunea “about”, ci dimpotriva, se citeste in cuvinte simple si se simte din onestitatea cu care cuvintele sunt asternute in postari frumoase si ingrijite.

Blogul Catalinei m-a atras ca un magnet si l-am citit pe nerasuflate, intr-o dimineata la cafea. Insa abia dupa ce am citit povestea Catalinei am inteles de ce scrie atat de frumos despre mancare. E tanar si plin de energie blogul ei, dar nu vreau sa spun mai multe, mai bine go check it yourself. 🙂

5. Scrisoarea – Oh yes, scrisoarea! Astazi am primit in sfarsit scrisoarea prin care am fost anuntata in mod oficial ca sunt aceptata sa studiez Culinary Arts Management la University of West London. A fost un proces destul de indelungat: aplicatia, insotita de o scrisoare de intentie, am depus-o in urma cu cateva luni, au urmat procedurile lor interne (inclusiv verificarea referintelor), iar undeva in Iunie am primit ceea ce numesc ei “Conditional Offer”. Oferta era condtionata de un test de limba (IELTS) pe care trebuia sa-l iau cu minim 76 de puncte. A mai durat si povestea cu testul vreo luna, apoi inca o saptamana pana am primit rezutatele, dar a fost bine. L-am luat cu 100 de puncte (din 120) spre imensa mea surprindere – in conditiile in care ma asteptam la un 60-70 :))). A urmat alta perioada de asteptare, pana cand au centralizat ei rezultatele, iar in sfarsit acum am oferta finala.

Asta inseamna ca din Septembrie incep cursurile. Deja am emotii, ca de buna seama a trecut ceva vreme de cand luna August insemna sfarsit de vacanta si pregatiri pentru scoala si cumparat de caiete si penare. Lasand gluma la o parte, este un moment important pentru mine, este primul pas spre o directie cu care cochetam deja de ceva vreme si care inseamna o schimbare majora in viata (si cariera) mea. Am sa va tin la curent cu desfasurarea evenimentelor, insa pana atunci ma scuzati, ma duc sa-mi cumpar caiete si pixuri. Oh, wait! Sorturi si cutite, adica 🙂

Andra Constantinescu

I am a classically trained chef, with a Masters Degree in Food Business Management. I currently work as a Hospitality Lecturer at London College of Contemporary Arts and at the University of East London. I teach subjects focused on: Food, Society and Culture; Diet & Nutrition; Event Management as well as Marketing and Social Media for Hospitality. I am also a guest lecturer at the University of West London, where I teach Restaurant Reviewing and Social Media for Restaurants.

More Posts - Website - Twitter - Pinterest

13 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.