un desert mai in joaca mai in serios (P)
Acum o luna, cand am gatit meniul meu la restaurantul scolii, la evaluarea finala profesorul mi-a spus asa: ‘it was a beautiful, well balanced and playful menu’. De emotie, abia daca am reusit sa rostesc un ‘thank you’ si probabil ca m-am inrosit pana in varful urechilor. Playful. Cuvantul cheie. Ideea dupa care ma ghidasem atunci cand am creat meniul. Sentimentul pe care imi propusesem sa il transpun in farfurie. S-a vazut, s-a simtit – a fost acolo! Am primit 95% pe acel meniu. Dar nota nici nu a mai contat atunci pentru mine. Important a fost ca am reusit sa transmit ideea de joaca in farfuriile pe care le-am compus. Pentru ca ce altceva este gatitul, daca nu o joaca? O joaca cu ingrediente, cu arome si cu texturi. O joaca serioasa – atunci cand gatim intr-un restaurant. Si o joaca ‘mai in joaca, mai in serios’ – atunci cand gatim acasa, pentru noi, pentru prieteni sau pentru familie.
Astazi m-am jucat cu niste ananas. Si cu niste biscuiti (daca se pot numi asa) cunoscuti aici sub denumirea de ‘brandy snaps’. Cea mai veche referinta pe care am gasit-o despre brandy snaps, dateaza din 1853, cand o patiserie de familie din Yorkshire a inceput sa-i ofere spre vanzare. Se pare ca brandy snaps erau nelipsiti de la Afternoon Tea in perioada Victoriana. Acum au cam iesit din moda, desi eu am gasit o reteta in una dintre cartile publicate acum 2-3 ani de Mary Berry. Demodati sau nu, mie mi-au placut pentru ca sunt fun si usor de facut.
In forma originala, brandy snaps sunt modelati in forma unor rulouri si sunt umpluti cu frisca amestecata cu brandy. Mie mi s-a parut prea time consuming sa formez rulourile. Asa ca m-am hotarat sa simplific toata povestea. Pe scurt, in loc sa rulez aluatul in jurul cozii unei linguri de lemn, l-am indoit astfel incat sa ia forma de tacos. Iar de aici si pana la tacos cu ananas a mai fost un singur pas: ananasul Dole Tropical Gold.
Pentru ca este 100% natural, nu contine adaos de zahar, conservanti sau coloranti si pentru ca are cea mai frumoasa culoare naturala, calda, aurie din cate am vazut pana acum. Pentru ca inelele de ananas din conserva au o textura impecabila, crocanta, exact asa cum trebuie sa fie. Iar gustul ananasului este intens, dulce, cu o aciditate mai mica decat cea obisnuita. Nu am vrut sa gatesc ananasul in aceasta reteta, tocmai pentru a-i evidentia calitatile naturale. In schimb, am folosit un truc: in loc sa indulcesc frisca cu zahar, am fiert sucul de ananas din conserva pana cand s-a redus, avand consistenta unui sirop. Am folosit siropul pentru a indulci frisca in mod natural.
Deci: ne jucam?
Ingrediente
Metoda de preparare
Apetisanti biscuitii cu frisca! Dar am o rugaminte: inca nu am reperat care este smantana pentru frisca in Anglia. Te rog tare mult daca poti sa-mi spui o marca pe care o folosesti, eventual un magazin de unde o cumperi. Multumesc tare mult! Cristina
Buna Cristina,
Smantana speciala pentru frisca este Whipping Cream – mai toate supermarketurile mari au marca lor proprie. Daca nu gasesti, poti folosi linistita double cream – la fel, toate supermarketurile au marca lor proprie – le gasesti la raionul de lapte proaspat, in zona cu unt 🙂
Multumesc frumos!