Welsh Rarebit

Paine cu branza – varianta (foarte) posh

Welsh Rarebit 

Welsh rarebit – ceva (posh) pe paine

Pe vremea cand gatitul nu era tocmai una din preocuparile mele de baza, aveam idei putine si fixe daca venea vorba de facut ceva rapid de mancare. Una dintre ideile astea suna asa: se iau doua felii de paine, se acopera fiecare cu cascaval ras, un pic de sare si niste piper macinat, se dau la cuptor pana cand cascavalul se topeste frumos, and that’s dinner sorted.

Acum imi place sa cred ca am mai multe idei – si nu toate fixe – insa am tot mai putin timp pentru gatit lucruri simple. Stiu ca suna ciudat, dar I can explain. Daca am un pic de timp liber, in loc sa fac ceva simplu, mai degraba ma apuc de testat te-miri-ce-complicaciuni, iar ca urmare ma aleg cu vreo 5 elemente diferite pe o farfurie si o chiuveta plina de vase. Uneori complicaciunea iese bine – si atunci cel mai probabil aterizeaza si pe Facebook ori pe Instagram. Alteori complicaciunea iese …well, complicata – si atunci sanse sunt sa aterizeze direct la cos.

Reteta de astazi e din categoria: simplu, but not really. Simplu – pentru ca in definitiv e “ceva pe paine”. But not really – pentru ca “ceva-ul” asta implica doua cratite, doua tigai si o lista destul de lunga de ingrediente. Insa please bear with me, promit ca merita tot efortul. 

Welsh rarebit (cunoscut initial sub denumirea de welsh rabbit) este de fapt varianta sofisticata a clasicului “cheese on toast”. John Ayto, autorul cartii “The Diner’s Dictionary – Word Origins of Food and Drink“, noteaza ca denumirea de “welsh rarebit” a aparut pentru prima data in jurul anului 1781, probabil ca urmare a confuziilor aparute datorita cuvantului ‘rabbit’ (nu e nici urma de iepure in reteta asta). Ca o scurta paranteza, cartea este o adevarata comoara pentru pasionatii de lingvistica si gastronomie, cu povesti fascinante despre felul in care au evoluat preparate celebre si denumirile acestora. Welsh rarebit asadar, consta intr-o felie de paine acoperita cu un amestec de branza (de obicei Cheddar sau Double Glouchester) si mustar, bere (ale sau stout) ori vin. Varianta clasica si cel mai des intalnita este cea cu Cheddar, mustar si bere, insa exista nenumarate variatiuni si interpretari e aceasta tema. Avem de exemplu Buck Rarebit (cu un ou posat sau prajit deasupra), Engilsh Rarebit (cu vin rosu in loc de bere), Yorkshire Rarebit (cu ou posat si bacon on top) sau Irish Rarebit (cu ceapa, castraveti murati si ierburi). Apoi, mai este varianta ‘Very Posh Rarebit‘ – varianta pe care am vazut-o acum cateva zile la Masterchef UK (the professionals) in interpretarea lui Marcus Wareing. Marcus pastreaza compozitia de baza (un roux, amestecat cu branza Cheddar si plenty of English Mustard), dar ii adauga Worchestershire sauce si doua galbenusuri. Apoi inlocuieste berea cu Madeira. Eu n-am avut Madeira. Nici nu m-am indurat sa iau o sticla intreaga doar pentru 50 ml cat cerea reteta, asa ca am mers pe varianta cu bere. Si pe varianta cu ou on top, of course 🙂

Tehnicalitati prea multe nu se intalnesc in reteta de Welsh rarebit. Poate doar roux-ul necesita un pic de atentie, in sensul ca trebuie avut grija ca faina sa fie complet gatita, altfel gustul final va fi destul de neplacut. La fel, pentru incepatori cred ca e important de mentionat ca laptele trebuie sa fie cald atunci cand este adaugat peste amestecul de unt si faina, pentru a evita formarea de cocoloase. Gata cu teoria, urmeaza reteta.

PS: partea faina din toata povestea asta este aceea ca iti iese destul de mult sos.  Asta inseamna ca in ziua urmatoare te poti bucura de un Welsh Rarebit fara sa iti mai bati capul cu spalat un teanc de cratite 🙂