Perfectiunea sta in lururile simple, iar acest risotto cu rosii e o dovada in plus – daca mai era necesar.

Daca in celelalte anotimpuri incerc sa evit pe cat posibil sa iau rosii din magazine (nu de alta, dar majoritatea n-au absolut nici un gust), vara rar se intampla sa nu am rosii in bucatarie. Le folosesc in fel si chip: de la salate, la ciorbe, supe reci sau calde, pe post de salsa ori in curry-uri dintre cele mai diverse. De data asta a fost sa fie un risotto cu rosii simplu si lejer – asa, ca de vacanta.

Pasiunea (or, shall I say obsesia?) mea pentru risotto nu mai e un secret pentru nimeni, iar daca ai urmarit postarile mele pe aceasta tema stii probabil ca pentru mine, reteta de risotto e sfanta. N-am nimic cu tehnicile moderne, cu solutii care vin sa faca viata bucatarului mai usoara sau cu scurtaturi atunci cand timpul te preseaza. Dar toate pana la risotto. Daca esti in criza de timp nu faci risotto. Paci pilaf sau orez cu legume – care poate fi foarte bun de altfel. Doar ca, you know… nu e risotto. 🙂

Si fiindca tot e vreme de vacanta, n-am sa insist foarte mult cu chestiuni de ordin tehnic. De altfel, despre tehnicile de baza am discutat pe larg in cadrul postarii despre risotto cu leurda si ciuperci de padure. Daca esti incepator iti recomand sa citesti cu mare atentie instructiunile de acolo. De fapt, ai sa vezi ca accentul e pus nu atat pe gramaje si condimente, ci pe respectarea cu strictete a celor 4 etape: soffrigere, tostare, cuocere, mantecare. Odata ce te-ai lamurit cum sta treaba si ti-ai insusit tehnicile de baza, restul e floare la ureche.

Singurul detaliu asupra caruia vreau sa insist in aceasta postare este orezul. Daca vrei un risotto ca la carte, este esential sa alegi un orez special pentru risotto (cele mai populare sunt Arborio si Carnaroli, insa daca gasesti, merita sa incerci Padano sau Vialone Nano). Cu orice alt tip de orez rezultatele vor fi sub asteptari. Stiu asta pe de o parte de la voi si din mesajele pe care le-am primit de-a lungul vremii, dar si din experienta personala. Anul trecut cand am fost acasa am vrut neaparat sa fac un risotto, iar singurul orez care pe care l-am gasit in comert si care s-a apropiat cat de cat de ceea ce mi-am dorit eu a fost un orez cu bobul rotund (o marca romaneasca, nu mai imi amintesc numele). M-am incapatanat eu sa folosesc metoda de la risotto, insa fara prea mult succes. Desi gustul final a fost ok, textura orezului a fost total nepotrivita, iar ceea ce a iesit se putea chema mai degraba pilaf de orez cu ciuperci si spanac. Orezul este acela care dicteaza cantitatea de lichid necesara pentru risotto – de aceea e posibil sa gasesti retete de risotto care dau cantitati de lichid diferite. La fel, tot orezul va dicta si timpul de preparare: undeva intre 17-20 de minute. Datorita metodei complexe de preparare este recomandat sa prepari risotto in cantitati relativ mici (minim 2 portii – maxim 8). Risotto trebuie servit imediat, altfel bobul de orez va absorbi in continuare lichid si se va pierde textura cremoasa. Daca totusi ti-a ramas risotto pentru a doua zi, ai putea sa il transformi in arancini di riso. Adica un fel de bulgari de risotto inveliti in pesmet si prajiti in ulei fierbinte (will tell you all about it intr-o postare viitoare). 

Reteta de astazi – risotto cu rosii – ar putea fi denumita cu usurinta “simplicity on a plate”. Am ales rosiile pentru ca sunt in sezon si sunt extrem de accesibile in aceasta perioada. In mod particular, de data asta am folosit rosii din soiuri heirloom (San Marzano, Cherokee Purple si Black Kreem) – pe care am ales sa le coc inainte in cuptor la foc mic, pentru a le intensifica aroma. Spre deosebire de alte dati, cand n-as fi avut nici o ezitare in a folosi busuioc sau cimbru in asociere cu rosiile, de data asta am vrut aroma pura de rosii – si nimic altceva. Asa ca singurele condimente pe care le-au primit rosiile inainte de a intra in cuptor au fost uleiul de masline si sarea Maldon afumata. Poate ca e mancatoare de timp partea asta cu coptul rosiilor la cuptor inainte de a le pune in risotto (timpul de coacere a fost undeva in jur de doua ore – atat a durat pana cand lichidul lasat de rosii a inceput sa se evapore) insa partea buna e ca poti face operatiunea asta in avans – chiar cu mai multe zile inainte. Rosiile coapte astfel pot fi pastrate in frigider, in borcane inchise ermetic timp de o saptamana – 10 zile. Daca ai facut o cantitate mai mare, poti folosi rosiile gata coapte la ciorbe sau alte mancaruri de legume.

Ai putea sa sari peste etapa cu coptul rosiilor in cuptor? Probabil ca da, insa gustul lor nu va fi la fel de intens.

Cu ce poti inlocui rosiile din soiuri heirloom? Cu rosii de gradina – din alea mari, carnoase, super-parfumate si foarte bine coapte. 

E necesar sau nu sa decojesti rosiile inainte de a le folosi in mancaruri? Daca te deranjeaza coaja – be my guest, poti sa le decojesti. Ca sa iti fie mai usor, inainte de a le decoji, tine rosiile in apa clocotita timp de 2-3 minute. Eu in general nu am probleme din astea, asa ca am lasat rosiile cu tot cu coaja – ca sa nu mai zic de timpul economisit cu operatiunea asta destul de migaloasa de altfel.

Alte intrebari? Lasa-mi un comentariu mai jos si iti raspund cat pot eu de repede 🙂

Asta a fost reteta mea de risotto cu rosii. Eu va doresc pofta buna si astept cu interes parerile si intrebarile voastre pe aceasta tema. 

Alte retete de risotto care s-ar putea sa iti placa:

– risotto cu funghi porcini by Andie

– risotto cu sofran si creveti by me 🙂

– risotto cu fructe de mare by Laura

– risotto cu hribi by Diana (in English)