Mendiants

ceva simplu

Mendiants: discuri de ciocolata cu fistic, migdale si caise confiate 

Mendiants – the story

Daca urmariti contul meu de Instagram (btw, daca nu – eu zic sa faceti bine sa da, pentru ca e plin de chestii faine pe-acolo), probabil stiti deja despre isprava din weekend, cand m-am apucat de testat retete cu ciocolata. Ceva-ceva aveam eu in minte de multa vreme – mai exact de pe la finele lui februarie, de cand am gustat pentru prima data o tableta adevarata de mendiant la atelierul lui Alain Ducasse. De atunci visez. Visez la gustul ala perfect de ciocolata amaruie, care mi se topea in gura, si la migdalele caramelizate, fisticul sarat, smochinele uscate sau bucatile generoase de portocala confiata care acopereau aproape in intregime bucata de ciocolata. Visez la ziua cand ma voi reintoarce in Paris – pentru plimbarile nesfarsite pe malul Sennei, pentru ratacirile prin Montmartre si mirosul matinal de paine proaspata de la aproape fiecare colt de strada. 

Pana la reintoarcerea in Paris insa, hai sa revenim la subiectul de astazi. Ce sunt aceste “mendiants”? Larousse Gastronomique defineste termenul de “mendiants” ca fiind un asortiment compus din 4 feluri de nuci/alune si fructe uscate servite de obicei in ziua de Craciun. In mod traditional, asortimentul era compus din: migdale, smochine uscate, alune de padure si stafide – culorile lor reprezentand culorile celor 4 ordine ale bisericii romano-catolice. In prezent, gasim mendiants in orice perioada a anului, regula celor 4 alune si fructe uscate este mai rar respectata, iar combinatia de nuci/alune/samburi/fructe uscate ramane la aprecierea fiecaruia. La Atelierul lui Alain Ducasse am gasit varianta de care va povesteam mai devreme, dar si variante cu muesli, fleur de sel, sau migdale caramelizate. 

Eu m-am jucat cu doua feluri de ciocolata: o ciocolata neagra cu 70% cacao (Noir Guanaja de la Valrhona) si o ciocolata alba, de menaj de la Waitrose. In ceea ce priveste toppingul, am experimentat cu o selectie de petale de trandafir, fulgi de migdale, fistic, caise confiate si stafide. Mi-ar fi greu sa aleg o singura varianta care sa fie pe primul loc, insa daca ar fi sa repet povestea asta, cu siguranta as pastra caisele confiate si fisticul – pentru gust si textura dar si petalele de trandafir – pentru culoare si feelingul pretios. Fulgii de migdale si mai ales stafidele nu mi-au ramas prea tare intiparite in minte si nu sunt sigura ca as mai reveni la ele, insa tare mult mi-as dori sa pun mana pe niste stafide uscate si niste portocale confiate pentru urmatoarele experimente. Ah, si neaparat vreau sa incerc o varianta cu fleur de sel sau sare Maldon – dar asta la urmatoarea tura de ciocolata.

De ce imi place reteta asta? Pentru ca e super easy, e fun (daca aveti copii, ii puteti implica in operatiunea de decorare – si de lins castroane, btw), e un super-proiect de weekend, iar cafeaua de duminica dimineata are parca un alt feeling cand e insotita de cateva mendiants cu petale de trandafiri. Ca de obicei, va incurajez sa experimentati cu ce aveti la indemana. Fie ca alegeti nuci, alune, seminte, samburi, fructe uscate sau fructe confiate, ori variante mai sofisticate, cu sare Maldon sau fleur de sel – lasati-va imaginatia sa zboare si creati-va propriile mendiants. Am sa dau in continuare reteta – cu titlu strict indicativ, pentru ca este atat de simpla incat zau ca nu merita efortul sa scoateti cantarul afara din dulap. 

Mendiants – reteta